“ MANAGEMENTUL PRIVAT ” PUNE CRUCE SCOLII ROMANESTI DE MANAGEMENT - ZIARE.COM

Share this
Marti, 06/11/2012

Este de notorietate absoluta performanta managerilor romani in companii private din Romania si nu numai, cu capital atat strain, cat si romanesc sau mixt.

In industrie, in special metalurgie si siderurgie, productia tevilor, in IT&C, adica industria tehnologiei informatiei si comunicatii, in cea medicala, a productiei de medicamente, in agricultura, in industria chimica, in cea a lemnului, inclusiv a productiei de mobilier si enumerarea poate continua.

Avem antreprenori si manageri, cum ar fi dna Mariana Gheorghe, OMV Petrom, care dupa 14 ani in city-ul londonez, a construit o deja foarte puternica companie petroliera si mai nou, energetica, la nivel regional, Florin Talpes, in top 10 din SUA, in IT sau managerul Prospectiuni SA, care cucereste continente, in ofensiva declansata pentru noi piete de foraje, extractii si desfacere, sau dl. Gabriel Comanescu, de la Grup Servicii Petroliere SA, care a dezvoltat parteneriate, pe toate meridianele lumii, inclusiv cu numarul 1 mondial in industria petroliera.

Invatamantul romanesc a dovedit si inainte de 1989 si dupa, ca poate forma manageri de top, atat raportat la economia europeana, cat si globala.

Parintele managementului modern romanesc, dl. Prof. Ovidiu Nicolescu, impreuna cu scoala pe care o reprezinta, se constituie in omologul de succes al fondatorului acestui domeniu, americanul Peter Drucker(1909-2005), formand manageri de succes pentru economia Romaniei, compatibili cu orice sistem de management occidental si chiar mondial.

Si atunci, de ce aceasta agresiune, in a demonstra ca manageri de prin Europa, austrieci, luxembourghezi si altii sunt mai buni, mai eficienti si performanti decat managerii romani?

Raspunsul este extrem de simplu: incompetenta, reaua credinta si nepasarea stau la baza introducerii “managementului privat” la companiile de stat.

Cum o asemenea declaratie trebuie si dovedita, am sa va prezint rationamentul care a stat la baza ei.

Dupa cum stiti, nivelul maxim de salarizare a unui manager la o companie de stat a fost plafonat, printr-un memorandum al Guvernului de acum vreo 2 ani, neputand  depasi salariul secretarului de stat, adica nu mai mult de 1000 de euro pe luna. Pai si atunci, nu ar fi fost normal si necesar, ca treapta prealabila si obligatorie, sa se ofere managerilor romani, ceea ce se ofera acum managerilor privati, de regula straini, si anume: motivarea necesara inaltei performante, adica salarii de la 20.000 euro la 70.000 de euro pe luna si bonusuri la sfarsitul anului de sute de mii de euro sau poate mai mult? Sigur ca un monopol in transportul energiei electrice, in speta Transelectrica SA poate deveni extrem de performant si generator de mari bonusuri de succes, daca-si creste pretul marfii, adica al serviciilor prestate,  cu 300% ? Vom vedea atunci Guvernul cum o va mai drege, fara sa arunce in aer economia romaneasca, care va suporta prin cresterea costurilor, aceasta brutala marire de tarife! Cum il va convinge Guvernul pe managerul privat sa nu faca ceea ce a facut managerul privat a lui Sidex SA, imediat dupa privatizarea acestuia, cand peste noapte a devenit extrem de profitabil! Si un Metrorex SA ar putea deveni peste noapte extrem de profitabil, cu aceeasi reteta de management privat.

La un sistem de salarizare competitiv, ca cel adoptat astazi, am fi putut constata ca performanta inregistrata de managerii romani la companii private, asa cum am aratat mai sus, s-ar fi repetat fara indoiala si la companiile de stat.

Este nedrept sa comparam performanta companiilor de stat, cu manageri asa zis de stat, platiti cu max 1000 de euro pe luna, cu aceleasi companii, maine, care vor avea manageri asa zis privati, platiti insa cu zeci si sute de mii de euro, pe luna, respectiv pe an. O comparatie corecta ar fi fost intre companiile de stat de astazi si cele de maine, la care insa managerii privati ar fi avut aceeasi incadrare salariala. Schimband insa datele, noul program de motivare salariala ar fi trebuit sa fie indreptat cu prioritate spre managementul romanesc, spre managerii romani. Ma si gandesc cum ar fi procedat CEZ din Cehia sau alta companie puternica de stat din Polonia, referinta noastra? Cu siguranta, nu ar fi procedat asa cum se intampla astazi in Romania si si-ar fi incurajat sistemul propriu de management si antreprenoriat.  De altfel, este una dintre explicatiile pentru care cele doua state sunt atat de avansate din punct de vedere economic si pe masura, respectate la UE.

Chiar si asa, gresind fundamental, nu se lasa nicio posibilitate corectarii starii create in prezent,  pe viitor, incheindu-se astazi contracte de management pe 4 ani, parca ar fi mandatele din activitatea politica, urmand sa se intample, probabil ceea ce s-a intamplat si la Fondul Proprietatea, ca managerul sa fie platit, cu sute de mii sau milioane de euro compensatii, chiar daca isi termina mandatul cu ani inainte de perioada de 4 ani.

Ceea ce este mai grav, este ca ne scufundam si mai mult in abisul neputintei noastre, economia urmand sa involueze, in ritmuri alerte si de acum incolo.

http://www.ziare.com/afaceri/management/invitatii-ziare-com-ionel-blancu...