ARTICOLUL CARE A STARNIT MANIE PE PLATFORMA ARPECHIM - JURNALULDEARGES.RO

Share this
Vineri, 14/12/2012

Analistul Ionel Blănculescu îi răspunde fostului director Mihai Georgescu.

Bună ziua, domnule Redactor Șef
Având în vedere că la 31.10.2012, în Jurnalul de Argeș a apărut un articol ce mă privește, „Ceea ce spune Blănculescu despre Oltchim este o fantasmagorie", vă rog, în baza dreptului la replică, să publicați următoarea reacție, urmată de articolul de pe site-ul personal de analize economice www.blanculescu.ro, care reprezintă probabil sursa declarației d-lui Mihai Georgescu. (fostul director general al Arpechim, n.red).
Cu siguranță, din punct de vedere emoțional îl pot înțelege pe dl. Georgescu, însă din punct de vedere rațional, analiza efectuată de către mine, din care rezultă că salvarea Oltchim nu trebuie să se bazeze numai pe eventuala, însă improbabila resuscitare a Arpechim, până la acest moment nu a putut fi contrazisă.
Aș privi cu simpatie formula prin care Arpechim să redevină infrastructura necesară funcționării Oltchim și nu aș avea resentimente în ceea ce privește dovedire lipsei de fezabilitate a analizei mele, chiar dacă ar fi prima de acest fel, până în prezent, de-a lungul anilor, toate analizele efectuate de către mine până în prezent dovedindu-se reale. Mai jos, atașez ultima analiză în ceea ce privește posibilitatea salvării Oltchim, printr-o altă soluție decât cea legată de Arpechim. Cu mare părere de rău pentru cei ce consideră că Arpechim poate redeveni încă funcțional! Oricum, vinovații de această situație sunt cu totul alții decât analistul economic care scrie despre aceasta, așa că ura și disprețul trebuie redirecționate către aceștia și nu către mine, ca mesager!
Ionel Blănculescu
 

ŞI TOTUŞI OLTCHIM POATE FI SALVAT!

Plecând de la un adevăr incontestabil, însușit în întreaga mea activitate și anume că nimic nu este imposibil, nici chiar pentru situația grea în care se află combinatul petrochimic al României de la Râmnicu Vâlcea, Oltchim SA, am întreprins în ultimele 2 luni de zile o vastă investigație de specialitate, în ceea ce privește identificarea unui mecanism, care să permită funcționarea companiei la întreaga capacitate de producție.Am discutat cu mari specialiști petrochimiști din țara noastră și din alte state, am analizat arhitectura acestui domeniu, iar concluzia care s-a degajat constă în faptul că aducerea etilenei, materia primă de bază pentru Oltchim, la gardul acestuia, reprezintă cheia reabilitării activității lui. Această foarte importantă materie primă, etilena, era până în urmă cu ceva timp, produsă la instalațiile de piroliză, din cadrul Arpechim, în baza produsului nafta, furnizat de rafinărie și transportată prin conducte, la Rm.Vâlcea, transportul ei la suprafață fiind interzis, ca urmare a pericolului de explozie.
Cauza reală a căderii Oltchim o reprezintă lipsa acestei materii prime, etilena, care, pe lângă că împiedică producerea PVC, limitează și producția de sodă caustică, excesul de clor, rezultat odată cu soda, neputând fi utilizat. În  actualele condiții, dacă rafinăria Arpechim ar funcționa, ceea ce reprezintă o utopie, în accepțiunea mea, reluarea producției de etilenă pe platforma Pitești ar putea fi o soluție, însă numai după doi ani, necesari unui proiect de minimă modernizare, care ar presupune o investiție de 100 milioane usd. Și dacă nu ar mai funcționa, modernizarea Pirolizei ar fi necesară, deoarece materia primă furnizată de rafinărie poate fi suplinită cu alta, produsă, după cum vom constata, în acest material. (...)  Soluția furnizării de etilenă pentru Oltchim, comportă două componente:
1. Importul etilenei în formă lichidă criogenată, adică înghețată, cu tancuri criogenice de 5000 de tone, descărcată și vaporizată (gazeificată) în cadrul Rompetrol Midia Năvodari, care dispune de configurația tehnologică necesară, această companie fiind la rândul ei producătoare de etilenă, având o fabrică de etilenă similară celei din Pitești, într-o cantitate mai mare decât necesarul Oltchim, adică 120 mii tone/an, față de 80 mii tone/an pentru Râmnicu Vâlcea. Cantitatea de etilenă ce poate fi adusă cu acest tip special de tancuri criogenice este de minim 250 mii tone/an.
Odată vaporizată la Rompetrol, unde sper că nu ați uitat că statul român deține peste 40% din acțiuni, în baza conversiei obligațiunilor de 607 miloane usd în acțiuni, din 30 sept 2010, etilena pleacă spre Oltchim printr-o conductă de 14 inch, destinată transportului țițeiului de la Constanța la Pitești, aparținând Conpet, proprietar Min. Economiei, iar apoi prin conducta existentă, între Pitești și Rm. Vâlcea.
Desigur, este necesar ca la capetele conductei, în incinta Rompetrol-plecare și Arpechim-sosire, să se realizeze interconectarea necesară, câte 1500 ml conductă de 10 inch, fiind necesar un skid de comprimare suplimentară a etilenei, la plecare din Midia Năvodari. Pentru probe tehnologice la Oltchim etilena se poate pompa și fără acest skid, întrucât la Pitești există o astfel de stație. Costul întregii operațiuni nu ar depăși 5 milioane euro și fără stația de compresoare s-ar putea realiza în 3 luni, lucrând în paralel la cele 2 capete.
2. Producerea etilenei în România:
În România există 2 instalații, care separă etanul din gazele de sondă, laolaltă cu propanul și butanul, una la Pitești și alta la Târgu Jiu, cu o capacitate totală de 60 mii tone/an, echivalent cu 30 mii tone/an etilenă și legate prin conducte de Arpechim. Acest amestec este una din materiile prime care se folosea la Pitești, atunci când instalația de Piroliză era în funcțiune.
Pe de altă parte, în anul 2010, Omv Petrom a pus în funcțiune, la Midia, lângă gardul Rompetrol, o instalație de separare a gazolinei, în funcțiune în prezent, o altă materie primă pentru fabricarea etilenei, din gazele de extracție de țiței din zonă, inclusiv off shore, cu o capacitate de 100 mii tone/an, echivalent cu 35 mii tone/an etilenă. Gazolina este un amestec de propan-50%, butani-30% și pentani-20%, etanul nefiind separat, ca urmare a faptului că această operațiune este mai greoaie, din punct de vedere al costurilor. În prezent, această gazolină se trimite la Rafinaria de la Brazi, fiind o sursă pentru GPL. Există deja materii prime pentru 65 mii tone/an etilenă, iar pentru a folosi 80% din capacitatea Pirolizei de la Pitești, presupunând că este pusă în funcțiune, adică 160 mii tone/an, cu destinație 80 mii tone/an Oltchim și 80 mii tone/an Arpechim, pentru obținerea polietilenei, de fapt față de cele 65 mii tone/an din alte surse de materii prime ar mai fi necesare 95 mii tone/an (95+65=160). Aceste 95 mii tone/an etilenă vor putea fi produse cu materie primă nafta, în cantitate de 200 mii tone/an, din cele 3 rafinării care funcționează în țară. Atât nafta, cât și gazolina se pot transporta fără probleme pe CFR. Nafta este, deoarece s-a vorbit foarte mult despre ea, o benzină de distilație primară, cu intervalul de fierbere 40-180 grade Celsius, incluzând de asemenea fracția ușoară de n-pentan de la fracționarea gazelor din rafinărie. La o capacitate de prelucrare a țițeiului în România de 12 milioane tone/an, scoaterea acestui produs din rafinării nu deranjează funcționarea acestora, pe carburanți și GPL, în configurația actuală. Pe lângă cele 160 mii tone/an etilenă, obținute pe căile expuse mai sus, există posibilitatea obținerii suplimentare a altor 60 mii tone/an propilenă, necesare Oltchim, prin oxo-alcooli. Diferența de propilenă necesară poate fi asigurată din rafinăriile Brazi și Teleajen, Rompetrolul consumând-o în interior, în interes propriu, pentru obținerea polipropilenei. Sumarizând, la acest punct 2, cele prezentate mai sus, rezultă că în țară dispunem de materiile prime necesare funcționării Pirolizei de la Arpechim, astfel:
- 60 mii tone/an etan-propan, din gazele de sondă de la Târgu Jiu, iar în lipsa acestora le putem înlocui cu 80 mii tone/an amestec propan-n-butan, din cele 3 rafinării, Brazi, Teleajen, Midia);
- 100 mii tone/an gazolină de la instalația Petrom Constanța;
- 200 mii tone/an Nafta, produse în cele 3 rafinării din țară;
- 100 mii tone/an produse secundare, fracția C4-C5, tratate și reciclate ca materie primă. Aceasta ar fi structura de materii prime, așa cum a fost gândită inițial pentru instalația de Piroliză.

O concluzie fatală. Materiile prime pot fi asigurate şi fără repornirea Arpechim

Desigur, așa cum am prezentat mai sus, pentru operaționalizarea punctului 2, care se bazează pe folosirea Pirolizei de la Pitești, sunt necesare 100 milioane usd. Este nevoie de realizarea a 3 facilități în modernizarea Pirolizei: una de tratare și reciclare a fracției C4-C5, iar alte două pentru tratarea de efluenți, care altfel nu pot fi evacuați sau folosiți, afectând mediul și respectiv pentru fluxul de sodă uzată, contaminată cu sulfuri și pentru condensul de proces, contaminat cu hidrocarburi. Aceste 3 facilități sunt de fapt instalații relativ mici, însă foarte importante, care condiționează însă obținerea avizului de mediu, alături de o minimă modernizare a secției de Piroliză, proces ce nu poate dura mai puțin de 2 ani.
În concluzie, putem afirma că etilena, ca materie primă de bază pentru funcționarea Oltchim în condiții de profitabilitate poate fi importată, pe cale criogenică, retratată la Rompetrol Midia Năvodari și transportată la Oltchim Rm.Vâlcea sau produsă la Piroliza Oltchim de la Pitești, materiile prime necesare putând fi asigurate cu sau fără repornirea Rafinăriei Arpechim. (...)

http://www.jurnaluldearges.ro/index.php?option=com_content&view=article&...