Economie si antieconomie

Share this
Duminica, 12/12/2010

Privesc cu neputinta omului de pe margine, ca si multi dintre cei care ma citesc astazi, cum zilnic economia Romaniei este "tavalita" prin "colbul" incompetentei si arogantei, de cei care ar putea macar sa se abtina, daca nu sa puna o caramida la constructia acesteia.
Economie si antieconomie reprezinta in Romania o dihotomie greu inteleasa de mintile deschise in ale acestui domeniu si imposibil de inteles de catre cei profani, care insa suporta cu stoicism consecintele.
Economia Romaniei ar trebui sa reprezinte fundatia fara de fisura pe care se construiesc si se ridica toate celelalte componente ale vietii sociale, seva financiara a acestora.
Observam in zilele noastre cum o economie cu multe fisuri, construita gresit, neputand satisface nevoile "energofage" ale bugetului de stat, produce atatea suferinte societatii.
Sa incercam sa realizam o introspectie asupra temei propuse.
Aparent, am putea afirma ca, intr-o economie de piata libera, intr-o democratie, chiar si originala si fragila fiind, statul nu mai poate influenta categoric mersul acesteia.
In realitate statul, prin institutiile sale reprezentative, influenteaza foarte mult mersul economiei, componentele acesteia putand, asa cum se intampla astazi in Romania, sa genereze mutantul ei, denumit simbolic antieconomie.
Economia ar trebui sa reprezinte o constructie logica, bazata pe planificare economica, instrument fundamental al economiei de piata, si nu pe haos desavarsit, in care ramuri economice apar si dispar, fara nici cel mai precar studiu de impact, investitii foarte costisitoare, nefinantabile in timp, sunt initiate mai mult din imbold si nu din analize serioase de oportunitate. Numai in acest domeniu numaram la nivelul Romaniei 46.000 de proiecte demarate, nefinantate, peste care se va lasa praful neputintei si al incompetentei celor ce le-au generat.
Incoerenta politicilor economice reprezinta poate cel mai mare rau facut economiei.
Prociclicitatea proceselor economice din Romania ultimilor ani a afectat orice speranta in a readuce economia tarii pe o directie acceptabila.
Aceasta problematica fiind prea complexa pentru intelegerea generala, a trecut mai mult neobservata, aducand Romania pe ultimul loc in ierarhia economica a Uniunii Europene.
Conceptual, atunci cand economia Romaniei crestea, in anii de "boom economic", in loc sa mentinem deficitele bugetare reduse, de ce nu, sa le transformam in excedente bugetare, am crescut intr-un mod de neiertat cheltuielile publice ineficiente, crescand deficitele bugetare la un nivel de neconceput.
Astfel, in perioada de criza, in loc sa marim deficitele bugetare anuale prin cresterea cheltuielilor publice, pentru investitiile aducatoare de locuri de munca si consum, Romania isi micsoreaza silit aceste deficite, aruncand intr-un abis si mai mare economia Romaniei.
Daca alaturam acestui concept de prociclicitate si efectul nefast al dezechilibrelor structurale, un alt domeniu foarte greu de inteles de multi dintre noi, abia atunci putem avea imaginea antieconomiei, adica a cadrului existent de functionare a economiei romanesti de astazi.
Inchipuiti-va o constructie complexa, de 21 de etaje, viciata din temelii pana la ultimul nivel, la realizarea careia au lipsit arhitectii si inginerii constructori. Dezechilibrele produse acestei constructii de lipsa de competenta si viziune sunt similare celor existente in constructia economica din Romania de astazi, antieconomiei, in anul 21 de existenta a economiei de asa-zisa piata.
Aceste doua tipuri de constructii au un element comun si anume "arbitrariul" si intr-un caz si in altul, "descurcandu-se cine poate", respectivele proiectii neputand asigura echilibrul si siguranta necesare folosirii lor in conditii de normalitate.
Sigur, ne intrebam ce mai este de facut. Ca intotdeauna, mai exista cel putin o solutie. Aceasta ar trebui, in acceptiunea mea, sa cuprinda urmatorii pasi:
1. Efectuarea unei diagnosticari de structura operationala la nivelul economiei romanesti, pentru a stabili cu exactitate cauzele dezechilibrelor majore si a prescrie "tratamentul" necesar corectiei;
2. Recoerentizarea politicilor economice, prin refacerea echilibrelor structurale si implementarea proceselor economice anticiclice, ca structura de baza in noul concept de economie romaneasca;
3. Repozitionarea companiilor de stat, dintr-o zona producatoare de dezechilibre majore pentru economie, in ansamblul ei, intr-o alta pozitie, generatoare de echilibru si crestere economica sanatoasa;
4. Coerentizarea domeniului licitatiilor publice, prin introducerea acestuia intr-un plan logic si eficient de dezvoltare a Romaniei si decuplarea lui de la interesele clientelare, care au produs ravagii in fondurile publice ale ultimilor 21 de ani.
Imi este greu sa constat si mai greu sa suport trecerea de la economie la antieconomie, insa imi este imposibil de inteles de ce ne complacem in aceasta stare.
Probabil, efectele antieconomiei ne vor face sa intelegem, intr-un final, cauzele respectivei stari, insa atunci, daca nu va fi mai tarziu decat credem, consecintele ar putea fi ireversibile.

Articol publicat in Ziarul Financiar, 12.12.2010