F-16 SI EUROFIGHTER, VECTORI AI MORTII, INSA SI AI INTEGRARII ECONOMICE

Share this
Marti, 11/09/2012

 

Guvernele Romaniei, Bulgariei si Cehiei au primit scrisori din partea Comisiei Europene, prin care aceasta îşi exprimă îngrijorarea cu privire la posibilitatea încheierii unor contracte de achiziţii de avioane de luptă fără organizarea unor licitaţii.

Avertismentul primit ma conduce la a republica un articol aparut pe site www.blanculescu.ro, la 19.12.2011, referitor la necesitatea achizitionarii in mod inteligent de catre Romania a avioanelor de lupta necesare.

Voi atasa si comentariile primite la acea vreme, deoarece mi s-au parut importante si interesante.

19.12.2011

“Am reflectat indelung, daca este cazul, sa ma implic, in ceea ce inseamna, in Romania, odiseea F-16, adica lungul drum, de la intentia de achizitionare a acestui tip de avioane de lupta, pana la momentul concretizarii.

Cum subiectul ma incita, numai si numai pentru ca inseamna ceva, si ceva important, veti vedea,  pentru economia acestui stat, am decis sa o fac.

Iata-ma astfel, in pozitia de a prezenta o varianta de gandire, a intregii problematici, legata de avioanele de lupta pentru Romania.

Pornesc de la premisa ca, scopul achizitionarii de avioane de lupta moderne, pentru Romania, nu este prin excelenta militar, de aparare or whatever, ci economic.

Probabil, a aparut deja prima nedumerire, ce are de a face economia statului roman cu povestea acestor avioane, cu exceptia sumelor de bani necesare achizitionarii.

Sa incerc sa explic: potrivit conceptiei mele, Romania, daca ar actiona inteligent si curajos, ar trebui sa efectueze o achizitie complexa de avioane de lupta, in sensul unui mix, de valoarea, pentru inceput, a doua escadrile F-16 Fighting Falcon si a unei escadrile Eurofighter Typhoon.

 Aceasta miscare ar satisface din punct de vedere politic si geostrategic, cele doua axe de putere, eu spun economica, pentru ca acest aspect ma intereseaza, mai mult decat cea militara si anume SUA si Uniunea Europeana, in speta Germania, Marea Britanie, Spania, Italia si prin legaturi indirecte si Franta, adica statele UE, cele care conteaza. Daca nu am proceda astfel, beneficiul ar fi nul, de ce, pentru ca, daca achizitionezi avioane de lupta din SUA, castigi pe aceasta axa, insa pierzi sigur pe axa UE si ati realizat cred, dupa sindromul Papandreu sau Cameron, cam cu ce instrumente de “convingere si tortura” europeana, in special franceza, se lucreaza, in contextul nevoii, chiar fortate, de solidaritate cu acest spatiu, din care facem parte, iar daca achizitionezi numai de pe axa UE, desigur, trebuie sa te astepti, la acelasi gen de tratament, din partea  celeilalte axe. Adica, mai cum zic romanii, oricum ai da-o, tot nu iese!

Cu certitudine, poate iesi numai in contextul unui proiect mixt, asa cum l-am explicat. Cele doua avioane nu fac parte din aceeasi clasa de lupta, oricat ar incerca unii si altii sa ne convinga de contrariu. F-16, construit de gigantul american Lockheed Martin, este un avion de interceptare, multirol, usor, flexibil, cu un motor, pe cand Eurofighter, construit de consortiul european EADS, BAE Systems, Alenia Aeronautic, cu doua motoare, este un avion de lupta multirol, mult mai complex, cu dimeniuni inclusiv de bombardament, daca ar fi sa fac o asociere, F-16 ar reprezenta modelul unei limuzine, sa spunem Audi-8, iar Eurofighter, al unei masini de teren, de tipul Porsche Cayenne, ambele de putere si capacitate cilindrica maxime si dotate dupa ultimele standarde tehnologice.

De fapt, aceste doua tipuri de avioane de lupta pot fi complementare.

Cele doua tipuri de avioane trebuie tratate ca un proiect, de ce, pentru ca valoarea lor totala reprezinta cam 50% din valoarea proiectului. Celelalte 50% le reprezinta costurile cu infrastructura necesara de mentenanta, intretinere, telecomunicatii, training piloti, personal logistic si alte elemente de suport si compatibilizare cu noua tehnologie de lupta.

Intrarea Romaniei in acest proiect ar echivala cu patrunderea acesteia de facto, pentru ca de iure s-a produs la intrarea in NATO, intr-o alta lume economica si anume in cea care conteaza. Nu v-ati pus intrebari, de-a lungul timpului, de ce Romania, cu toate ca lupta si varsa sangele eroilor ei pe diverse teatre de actiuni militare, Iraq, Afganistan si altele, nu reuseste sa se aleaga nici macar cu un contract prapadit, de reparare a unei sosele, sau de construire a unei scoli, sa nu mai vorbesc a unei centrale electrice distruse? De ce Romania nu poate patrunde pe pietele mondiale, astfel incat sa auzim si noi de companii prezente in diverse proiecte de constructie/reconstructie la scara globala?

Adevarul este ca toate aceste operatiuni comerciale, de business pana la urma, sunt dirijate si controlate sever de mai marii lumii. Ai acces la ele, daca esti membru in clubul lor, daca nu, ramai afara si-ti plangi de mila bugetului national, care nu stie decat sa taie, nu sa puna.

Prin implicarea Romaniei in proiectul complex de achizitie a celor doua tipuri de avioane de lupta, care va dura multi ani, nu se realizeaza de azi pe maine, peste noapte, fata de intrarea in club, care se produce instantaneu cu acceptarea proiectului, Romania va conta, va fi inclusa in circuitul mondial de profit si valoare adaugata, prin contracte importante, in diverse zone ale lumii, controlate de gigantii expusi mai sus, sau aflate in zona lor de influenta si credeti-ma, ca este foarte extinsa.

,Acestia de regula controleaza nu numai piata de contracte importante, ci si scenele politice globale, in calitate de sponsori de tip platinum, pentru principalele partide politice mondiale, de mare influenta, forta si penetrare, pentru activitatea economica.

O alta nedumerire, daca s-a inteles ca participarea Romaniei la proiect este benefica, poate fi aceea legata de resursele financiare necesare achizitionarii aparatelor de lupta. In aceasta lume, fauritorii ei s-au gandit si la aspectul enuntat, in special la cel legat, de ce populatia unui stat ar trebui sa sustina financiar astfel de operatiuni, aparent costisitoare, considerate militare. Si atunci, acestia au creat un instrument de compensare, numit offset, prin care, in schimbul participarii la proiect, economia nationala a statului in cauza este sprijinita prin contracte compensatorii, pana la niveluri care pot acoperi aproape valoarea avioanelor de lupta.

Pe langa acestea, contractele de care am vorbit mai sus, acordate in diverse parti ale lumii, pot face, in asa fel, incat Romania sa-si achizitioneze avioanele de lupta necesare, iar banii obtinuti din acest business, sa fie mai multi decat cei cheltuiti cu achizitia.

Desigur, prezint acum o gandire corporatista, o gasim mai greu la nivelul statului, care stim cat de prost administrator este, o vedem in situatia companiilor de stat, insa cred ca se poate face o exceptie, prin implicarea CSAT, care sa coordoneze direct acest proiect.

De ce spun corporatist? Pentru ca cea mai mare greseala a statului ar fi sa trateze problema necorporatist, adica sa-si exprime intentia de a cumpara avioanele de lupta, care ar fi  ele acelea, sa se imprumute si sa le achizitioneze.

Nu, corporatist inseamna sa negociezi inainte o oferta complexa de offset si compensare, prezentata de vanzatori, gigantii de mai sus, negocieri care pot dura 1-2 ani, si numai si repet, si numai, cand acea oferta iti depaseste nivelul costurilor cu aparatele de lupta, atunci sa se semneze in fapt contractele de achizitie. Asa se intampla pe plan international si in acest caz sunt implicati negociatori profesionisti, intr-un  domeniu atat de complex, de care avem si noi in Romania, va garantez.

Daca cele doua aspecte, considerate de mine posibile nedumeriri, sunt cat de cat clare, atunci am putea trage o prima concluzie si anume ca, posibila implicare a Romaniei in acest proiect, daca s-ar face, asa cum am imaginat, ar putea sa se transforme intr-o veritabila integrare economica a Romaniei, in economia globala, care conteaza, cu mari beneficii pentru cetatenii tarii, dupa ani de zile petrecuti intr-un proiect esuat, acela de integrare in absolut, sau in absurd, in care au incercat unii si altii sa ne introduca si inainte sau poate dupa integrarea fiscala in UE, asa cum ne-o solicita in prezent mai marii zilei de la Bruxelles. Oricum ar fi, tot integrare ar fi si orice integrare in bine, in bunastare pentru oameni, nu poate fi decat bine primita!

O a doua concluzie si ultima, a taragana lucrurile in ceea ce priveste achizitionarea avioanelor de lupta, pe modelul strutului, cu capul in nisip, cu certitudine nu face bine tarii, chiar daca aparent situatia pare altfel, reprezinta costuri pentru Romania, pe care le platim zilnic, cu varf si indesat, cunoscatorii stiind de ce!”

 

Comentarii

Mi, 15/02/2012 - 14:34 — Anonim

continuarea ideii despre MIG29

Stimate domnule Blanculescu,
Am mai cautat si eu informatii legate de MIG-ul 29 si rezulta ca majoritatea celor stocate la baza Mihail Kogalniceanu nu mai sunt apte sa se ridice in aer, trebuind reconditionate serios.
In plus, costul orei de zbor este foarte ridicat - 25.000$ la MIG 29 fata de 3000$ la MIG 21, sau 3500$ la Gripen.
Deci fara schimbarea motoarelor si altor componente expuse la defectiuni dese cu unele componente de provenienta occidentala, costul de exploatare ar fi aproape prohibitiv! Probabil ca, cu schimbarile de mai sus, am putea aduce costul/ora de zbor la 10-15.000 $, in contextul unui numar de 30-40 de avioane operationale.

Avantajul este ca investitia de repunere in servici ar fi in jurul a 8-10 mil$/aparat fata de costul unui F16 BL52 pe la 40mil$ sau al unui Typhoon, la 80-90mil$/ bucata.
Daca s-ar reusi o astfel de re-tehnologizare a MIG 29, probabil ca Polonia si alte state ar fi interesate (Bulgaria, Ungaria, Slovacia)...

Cu respect,
Marius Zgureanu

•   raspunde

Ma, 20/03/2012 - 11:57 — Anonim

MIG 29 - revitalizabil?

Stimate domnule Blanculescu,
Un ultim punct, legat de aceasta ipoteza, ar fi inlocuirea motoarelor, care genereaza atatea probleme la MIG29, cu unele de productie vestica.
Ma intreb daca Snecma M88-2 actual de pe Rafale nu ar face treaba, ca e mai mic si probabil intra in nacela de MIG29, sau chiar GE F404. Sau M55 de pe Mirage 2000, care e un pic mai puternic, dar este mai lung.

Teoretic, ca dimensiuni, primele 2 s-ar acomoda usor in locul unui Klimov RD 33 iar tractiunea este asemanatoare:

Specifications (RD-33)Data from Janes Aero Engines, Klimov Website
General characteristicsType: afterburning turbofan
Length: 4,229 mm (166.50 in)
Diameter: 1,000 mm (39.37 in)
Dry weight: 1,055 kg (2,326 lb)

Specifications (F404-GE-402)General characteristicsType: Afterburning turbofan
Length: 154 in (3,912 mm)
Diameter: 35 in (889 mm)
Dry weight: 2,282 lb (1,036 kg)

Specifications (M88-2)Data from [1]
General characteristicsType: Twin-shaft, turbofan engine
Length: 3,538 mm (139.3 in)
Diameter: 900 mm (35.4 in) max
Dry weight: 897 kg (1,977 lb)

Oare cat ar fi de dificil de realizat si cat de mare ar fi costul unei asemenea operatiuni? Stiu ca Rafale a folosit in faza de teste F404 GE, fiind apoi inlocuit de Snecma M88-2, deci ideea nu este imposibil de realizat?

Cu deosebit respect,
Marius Zgureanu

•   raspunde

Mi, 15/02/2012 - 14:33 — Anonim

Stimate domnule

Stimate domnule Blanculescu,
Am mai cautat si eu informatii legate de MIG-ul 29 si rezulta ca majoritatea celor stocate la baza Mihail Kogalniceanu nu mai sunt apte sa se ridice in aer, trebuind reconditionate serios.
In plus, costul orei de zbor este foarte ridicat - 25.000$ la MIG 29 fata de 3000$ la MIG 21, sau 3500$ la Gripen.
Deci fara schimbarea motoarelor si altor componente expuse la defectiuni dese cu unele componente de provenienta occidentala, costul de exploatare ar fi aproape prohibitiv! Probabil ca, cu schimbarile de mai sus, am putea aduce costul/ora de zbor la 10-15.000 $, in contextul unui numar de 30-40 de avioane operationale.

Avantajul este ca investitia de repunere in servici ar fi in jurul a 8-10 mil$/aparat fata de costul unui F16 BL52 pe la 40mil$ sau al unui Typhoon, la 80-90mil$/ bucata.
Daca s-ar reusi o astfel de re-tehnologizare a MIG 29, probabil ca Polonia si alte state ar fi interesate (Bulgaria, Ungaria, Slovacia)...

Cu respect,
Marius Zgureanu

•   raspunde

Mi, 15/02/2012 - 11:24 — Anonim

Revin cu cateva informatii...

Am mai cautat si eu informatii legate de MIG-ul 29 si rezulta ca majoritatea celor stocate la baza Mihail Kogalniceanu nu mai sunt apte sa se ridice in aer, trebuind reconditionate serios.

In plus, costul orei de zbor este foarte ridicat - 25.000$ la MIG 29 fata de 3000$ la MIG 21, sau 3500$ la Gripen. Deci fara schimbarea motoarelor si altor componente expuse la defectiuni dese cu unele componente de provenienta occidentala, costul de exploatare ar fi aproape prohibitiv!
Avantajul este ca investitia de repunere in servici ar fi in jurul a 8-10 mil$/aparat fata de costul unui F16 BL52 pe la 40mil$ sau al unui Typhoon, la 80-90mil$/ bucata.

•   raspunde

Ma, 20/12/2011 - 18:52 — Anonim

Multirol vs Interceptor

Stimate domnule Blanculescu,
Pe langa considerentele geopolitice din intreaga miza a avioanelor de lupta pentru Fortele Aeriene Romane, as dori sa adaug, pe langa materialul pe care vi l-am trimis si urmatoarea varianta:
- Putem cumpara la pret redus cateva zeci de bucati de MIG-29 de la Ungaria (aprox. 28 bucati) si R. Moldova (6 bucati) si alaturi de cele 20 de bucati in conservare ale Romaniei, am putea sa le modernizam la nivelul Sniper sau re-folosind electronica de pe MIG21 si cateva upgrade-uri si sa avem 40-50 de bucati de avioane interceptor. Problema majora sunt motoarele (resursa de zbor) pentru care ar trebui sa gasim o solutie fie prin colaborare directa cu Rusia sau obtinand licenta unui motor competitiv si compatibil fie de la China fie de la firma care ne va vinde cateva zeci de bucati de avion multirol (Grippen sau Lockheed).
- Dupa modelul polonez, pe langa MIG 29 pentru interceptie, am putea cumpara sau moderniza/asambla in tara cateva zeci de bucati multirol F16 sau Grippen.
Aceasta ne-ar da ragazul necesar (de 5-10 ani) fie sa colaboram cu Turcia/Israel/Corea la un nou avion de lupta, fie sa asimilam tehnologia Grippen sau F16 si sa producem sub licenta un numar semnificativ de avioane noi, care vor putea opera dincolo de 2020 alaturi de F35 ce intentionam sa-l cumparam.

Cu respect,
Marius Zgureanu

•   raspunde

 

Comentarii

In completarea explicatiei dumneavoastra...

Inzestrarea armatei romane versus cresterea economica si solutia offset-ului

http://www.rumaniamilitary.ro/inzestrarea-armatei-romane-versus-crestere...

va recomand si acest document, cand aveti timp...