MANAGEMENTUL PRIVAT LA STAT SAU CHELULUI TICHIE DE MARGARITAR II LIPSESTE! - ZIARUL FINANCIAR

Share this
Luni, 29/10/2012

La dezbaterea organizata de Ziarul Financiar, la 02.09.2011, pe tema managementului privat la companiile de stat, am declarat transant si categoric ca, acesta este un proiect supus esecului, mai mult de imagine, electorala desigur, ceea ce astazi incepe sa se intrevada, bineinteles la 1 an si 2 luni distanta. Si nu am fost singurul, in acelasi sens s-a exprimat si o mare personalitate a Romaniei din domeniul HR, dl. Radu Furnica.

Am fost intrebat pe ce rationamente imi fundamentez opinia. Raspunsul ar fi: viziune, intelegerea fenomenului si experienta, avand privilegiul sa gestionez mai multi ani, in calitate de creditor principal, pentru 4 miliarde USD, ca si Presedinte al Autoritatii de Valorificare a Activelor Bancare, 4000 de companii, de stat si private, insa cele de stat, reprezentative pentru economia Romaniei. Mai mult, ca Ministru al Controlului in 2003 si 2004, am radiografiat cat se poate de bine situatia companiilor de stat din Romania, exemplul jafului de la Aro Campulung Muscel, devoalat de mine in acea perioada, prezentat in recenta emisiune "Romania te iubesc!", de la Pro tv, ca si multe altele, de altfel, fiind o dovada clara.

Managementul privat la companii de stat este imposibil, sunt doua lumi, doua civilizatii complet diferite, care atunci cand interfereaza se ciocnesc violent, generand mutantii care apar, iata astazi, inca din faza preliminara de introducere a acestui tip de management, i-as spune mai degraba profesionist, decat privat, cred ca este mai corect.

Inchipuiti-va ce inseamna pentru un manager profesionist contactul cu o companie de stat. Va propun sa lucram pe un caz concret, cum ar fi Oltchim, pentru o mai buna intelegere.

Managerul profesionist, sa spunem ca-l cheama Heinrich Vystupil, orice asemanare de nume cu alte personaje din domeniu fiind total intamplatoare, isi intra in rol.

Intra pe poarta combinatului si in urmatoarele 2 ore, cunoscuta fiind eficienta unui astfel de manager profesionist, solicita trei situatii:

a. Situatia financiara a companiei;

b. Organigrama si ponderea ierarhica la nivelul acesteia;

c. Valoarea de capitalizare pe bursa.

Constata ca aceasta companie are o datorie de 700 milioane euro, este inchisa, iesita deja din lumea de business a petrochimiei, atat in avalul, cat si in amontele acesteia, fara sursa de materii prime si capital de lucru, cu 3300 de angajati, sindicat puternic, racordat extrem de sanatos la reteaua nationala sindicala, cu o cifra de afaceri medie, anuala, in ultimii 11 ani, de 300 milioane euro, la care se raporteaza o pierdere medie anuala de 10%, adica de 30 milioane euro, generand pe langa cele 700 milioane de euro datorii si 300 de milioane de euro pierderi.

Constata ce pe langa miliardul de euro care ii va atarna de gat ca un jug, valoarea de capitalizare a companiei este in jur de 50 de milioane de euro astazi, datorita ideii de privatizare, de care intre timp s-a ales praful, revenind probabil pe la clasica valoare din perioada trecuta, de 30 milioane euro, cam o nimica toata fata de cifrele din situatiile financiare primite.

Din punct de vedere al ponderei ierarhice, primeste un numar, de ramane naucit: 7, CEO, adica el, CD, CA, AGA, OPSPI, MECMA, Guvernul Romaniei. Toate super politizate, cu puteri capitale de decizie. Organigrama nu o mai analizeaza, a decis deja. Vystupil, managerul nostru profesionist, pune mana pe telefon si suna la MECMA: Sa stiti ca nu sunt de acord cu pachetul salarial oferit, asa ca va notific asupra demisiei mele din functia de CEO Oltchim.

Acum probabil ca intelegeti de ce eu sunt convins ca managementul profesionist nu poate fi aplicat la companiile noastre de stat. Nu am spatiul necesar sa va prezint ce-ar fi facut Vystupil al nostru, daca ar fi acceptat functia si ar fi inceput activitatea  si nici nu vreau sa va indispun, prezentandu-va ciocnirile dintre acesta si "chelnerii" de prin CA si AGA sau DJ de pe la OPSPI, fosti lipitori de afise in campanii electorale, reprezentanti de baza ai clientelei politice, in acelasi timp detinatori ai puterii absolute in ceea ce priveste soarta Oltchim si al CEO-ului acestuia.

Ce trebuie insa facut, pentru ca nu sta lumea companiilor de stat  din Romania pe loc,  de managementul privat?

De sus, de tot, adica de la Guvern, o campanie intransigenta de curatire a companiilor de stat, de uscaturile generatoare de neperformanta financiara si coruptie, mana in mana cu Curtea de Conturi, care se vede treaba ca, si-a cam facut datoria si de ce nu, cu Parchetul. Dupa aceasta etapa, statul are capacitatea, daca vrea, pentru ca daca nu vrea, atatea piedici pune managementului privat, incat il compromite si pe acesta, fie sa continue sa gestioneze respectivele companii, fie sa le privatizeze. As prefera ca statul sa-si intareasca si consolideze sectorul de stat, pe model polonez si ceh. Luati CEZ-ul drept referinta, multiplicati-l la cele vreo 100 de companii de stat, care conteaza si vedeti ce iese. Toate ingredientele sunt la dispozitia statului.

Concluzia mea este sa terminam cu ifosele managementului privat la companiile de stat, sunt doua notiuni care se exclud, ca si doua sabii in aceeasi teaca, iar statul, care are capacitate deplina, insa numai si numai daca vrea, sa-si rezolve problemele din curtea proprie.

http://www.zf.ro/opinii/managementul-privat-la-stat-sau-chelului-tichie-...