"MESAJUL BANCII NATIONALE A ELVETIEI-IESIT DIN TIPAR"- BURSA

Share this
Marti, 19/01/2016

Consultantul Ionel Blănculescu consideră: "Nu are cum să nu fie un semnal afirmaţiile preşedintelui SNB. Tot ceea ce vine de acolo reprezintă semnale. Însă, vorbim despre dorinţă şi putinţă şi trebuie să fim foarte atenţi la raportul dinte acestea două, pentru că una este dorinţa lui şi alta este ceea ce poate să facă".
     În condiţii de criză globală, Elveţia continuă să fie un refugiu şi moneda ei este una de refugiu, ceea ce înseamnă că, în contextul global de astăzi, francul elveţian (CHF) nu se depreciază, ne-a explicat domnul Blănculescu, adăugând: "Elveţienii sunt condamnaţi să nu aibă o monedă depreciată. Ei sunt condamnaţi la aprecierea monedei. Elveţia este o ţară neutră, unde secretul bancar este mai mult decât evident. Acolo găsim cele mai multe bănci pe privat banking".
     Potrivit lui Ionel Blănculescu, preşedintele SNB a avut puterea să ridice pragul impus ca măsură administrativă şi, în acelaşi mod, poate să încheţe din nou francul elveţian la o valoare mai mică decât cea actuală. 
     Totodată, domnia sa menţionează că valoarea CHF este stabilită de cerere şi ofertă, arătând: "Tot ceea ce se întâmplă acum pe piaţa ţiţeiului conduce la oprirea investiţiilor, iar surplusul de bani care ar fi trebuit să meargă în aceste investiţii se vor îndrepta, temporar, către zone de refugiu. Prima dintre acestea este Elveţia, urmată de Singapore - care este mult mai departe -, de SUA şi de Europa Centrală şi de Est. 
     De aceea, şeful SNB vrea să spună că nu Banca Naţională a Elveţiei este responsabilă că la momentul acesta exportatorii au probleme.
     Fenomenul acesta de stabilire a trendului CHF nu depinde de ei. Dacă există cerere mare de franci elveţieni, atunci valoarea acestora se apreciază".

* Preşedintele SNB a transmis, zilele trecute, că o scădere puternică a francului ar fi binevenită anul acesta pentru economia Elveţiei 
     * Unii specialişti consideră că mesajul este cu substrat
     * Economiştii avertizează că, dacă francul va scădea, cei care-şi convertesc acum creditele din CHF în lei s-ar putea confrunta cu o nouă criză odată cu creşterea ROBOR
       Mesajul pe care preşedintele Băncii Naţionale a Elveţiei (SNB), Thomas Jordan, l-a transmis, la finalul săptămânii trecute, este unul atipic, sunt de părere economiştii, aceştia subliniind că niciun bancher central nu face declaraţii la întâmplare.
     La un an după ce SNB a ridicat pragul de 1,2 CHF/euro, şeful instituţiei a precizat că o scădere puternică a francului ar fi binevenită anul acesta pentru economia Elveţiei, care a fost supusă presiunilor în 2015, după eliminarea plafonului minim impus în 2011 cursului de schimb: "Dacă francul slăbeşte mult, va fi foarte bine pentru economie: exporturile vor avea o evoluţie mai bună şi creşterea va fi mai mare".
     Mesajul preşedintelui SNB trebuie să aibă conotaţii şi atrage atenţia, având în vedere că vine de la un bancher central, spun analiştii economici, subliniind că niciun guvernator nu ar face astfel de afirmaţii fără ca ele să aibă substrat. 
     Mesajul pare să aibă alt stil decât de obicei, pare o altă şcoală de gândire, este un mesaj mult mai clar decât al altor bancheri centrali, spun consultanţii economici.
     Deşi toţi au subliniat că afirmaţiile nu sunt întâmplătoare, fiecare economist le interpretează altfel. 
     Consultantul Ionel Blănculescu consideră: "Nu are cum să nu fie un semnal afirmaţiile preşedintelui SNB. Tot ceea ce vine de acolo reprezintă semnale. Însă, vorbim despre dorinţă şi putinţă şi trebuie să fim foarte atenţi la raportul dinte acestea două, pentru că una este dorinţa lui şi alta este ceea ce poate să facă".
     În condiţii de criză globală, Elveţia continuă să fie un refugiu şi moneda ei este una de refugiu, ceea ce înseamnă că, în contextul global de astăzi, francul elveţian (CHF) nu se depreciază, ne-a explicat domnul Blănculescu, adăugând: "Elveţienii sunt condamnaţi să nu aibă o monedă depreciată. Ei sunt condamnaţi la aprecierea monedei. Elveţia este o ţară neutră, unde secretul bancar este mai mult decât evident. Acolo găsim cele mai multe bănci pe privat banking".
     Potrivit lui Ionel Blănculescu, preşedintele SNB a avut puterea să ridice pragul impus ca măsură administrativă şi, în acelaşi mod, poate să încheţe din nou francul elveţian la o valoare mai mică decât cea actuală. 
     Totodată, domnia sa menţionează că valoarea CHF este stabilită de cerere şi ofertă, arătând: "Tot ceea ce se întâmplă acum pe piaţa ţiţeiului conduce la oprirea investiţiilor, iar surplusul de bani care ar fi trebuit să meargă în aceste investiţii se vor îndrepta, temporar, către zone de refugiu. Prima dintre acestea este Elveţia, urmată de Singapore - care este mult mai departe -, de SUA şi de Europa Centrală şi de Est. 
     De aceea, şeful SNB vrea să spună că nu Banca Naţională a Elveţiei este responsabilă că la momentul acesta exportatorii au probleme.
     Fenomenul acesta de stabilire a trendului CHF nu depinde de ei. Dacă există cerere mare de franci elveţieni, atunci valoarea acestora se apreciază".
     Şi economistul Aurelian Dochia, administrator în cadrul BRD Group Societe Generale, este de părere că ieşirea preşedintelui SNB este neobişnuită.
     Domnia sa ne-a spus: "Acum un an, Banca Naţională a Elveţiei era într-o situaţie inconfortabilă. În 2011, a dorit să facă ceva împotriva tranzacţiilor speculative, impunând pragul de 1,2 CHF/EUR. Întrucât francul elveţian este monedă de refugiu, când pieţele financiare internaţionale sunt tulburi lumea se refugiază către CHF. SNB a încercat să descurajeze mişcările speculative, dar pragul a avut efect asupra bilanţului, întrucât banca centrală a emis monedă. De anul trecut, de când s-a renunţat la prag, presiunea a revenit, ceea ce nu este bine pentru economia elveţiană. Toate companiile elveţiene sunt afectate că se întăreşte CHF. 
     În aceste condiţii, nu este exclus ca Banca Centrală Elveţiană să încerce din nou să schimbe poziţia şi să revină la un fel de stabilire a monedei. În acest sens arată mesajul preşedintelui SNB".
     Sunt şi analişti ce nu subscriu acestei teorii, subliniind că un nou prag ar însemna ca banca cemtrală să cumpere masiv franci elveţieni. "Tocmai din această cauză s-a renunţat la pragul impus", întăresc sursele citate.
     Mesajul preşedintelui SNB este unul intern, destinat exportatorilor, nu este un mesaj extern, consideră economistul CFA Adrian Mitroi, care ne-a declarat: "Afirmaţiile lui Jordan arată că regimul aplicat până acum de banca centrală, prin care aceasta susţinea deprecierea CHF, va înceta. SNB nu mai are atât de multă putere. Probabil că forţele pieţelor vor fi mai importante acum".
     Cazul Elveţiei este unul special, atrage atenţia domnul Mitroi, arătând că poziţia pe care a luat-o SNB anul trecut a adus pierderi foarte mari economiei elveţiene, la care se adaugă pierderile legate de bilanţul băncii.
     "Cu asemenea bilanţ, SNB ar fi trebuit să aibă, în mod normal, o monedă devalorizată, ceea ce nu s-a întâmplat, pentru că este monedă de refugiu. Este un exemplu de manual, întrucât politica băncii centrale se schimbă în funcţie de jocul competitorilor.
     Elveţia operează după alte tipare - democraţia lor este singulară. SNB este o bancă centrală care are o poziţie mult mai democratică decât altele".
     Banca Naţională a Elveţiei a decis, în 15 ianuarie 2015, să renunţe la plafonul minim de 1,2 CHF/euro impus cursului de schimb în luna septembrie 2011, în urma anunţului privind eliminarea acestuia francul elveţian apreciindu-se cu aproximativ 40% faţă de euro şi dolar. Evoluţia a afectat exporturile ţării, care au devenit mai scumpe pentru cumpărătorii externi.
     Conform unei analize Switzerland Global Enterprise, companiile elveţiene orientate către export au făcut eforturi ca să rămână competitive după eliminarea plafonului impus cursului.
     Mişcarea din Elveţia a afectat şi cursul leu/CHF, francul elveţian explodând în mod neaşteptat în raport cu moneda naţională.
     În aceste condiţii, majoritatea persoanelor împrumutate în moneda elveţiană au ajuns să nu-şi mai poată achita ratele bancare. Debitorii au solicitat de la bun început o lege a conversiei cu discount, un astfel de proiect aflându-se în dezbatere în Parlament încă din 2014.
     Unii specialişti avertizează, însă, că dacă ar fi convertite acum în lei creditele acordate în CHF, atunci împrumutaţii s-ar putea confrunta cu o nouă criză peste ceva timp. Acest lucru s-ar putea întâmpla în condiţiile în care francul elveţian va scădea, iar dobânda de referinţă la creditele în lei - ROBOR - va creşte, aşa cum, de altfel, toţi economiştii estimează. 
     Aurelian Dochia ne-a explicat: "Nu se pune problema dacă va creşte ROBOR, pentru că acest lucru sigur se va întâmpla, şi nu peste foarte mult timp. Întrebarea este când exact vom asista la o evoluţie crescătoare a dobânzii de referinţă. Deja au început să apară semne în acest sens, res¬pectiv fondurile au început să plece din ţările emergente către cele dezvoltate, ceea ce s-ar putea întâmpla şi în România, fapt care scumpeşte preţul capitalului, adică duce la creşterea ROBOR".
     În prezent, nivelul ROBOR este la minim istoric, coborând la sub 1,5% pe an. 

http://www.bursa.ro/economistii-mesajul-bancii-nationale-a-elvetiei-iesi...