PORTRETUL ROBOT AL MANAGERULUI PRIVAT LA COMPANIA DE STAT VS PORTRETUL ROBOT AL MANAGERULUI DE STAT LA COMPANIA DE STAT

Share this
Luni, 12/09/2011

Din seria: “ Portretul robot al restanţierului român: bărbat, între 35 şi 39 de ani, posesor al unui credit de consum de valoare mica, Bucureşti “,

astazi:

Portretul robot al managerului privat la compania de stat vs portretul robot al managerului de stat la compania de stat.

Citind la ceas de seara proiectul legii privind managementul privat al intreprinderilor publice, mintea te duce de indata la ideea ca astazi exista management de stat la acest tip de intreprinderi. Desigur, daca cutezi sa gandesti mai departe, ce reprezinta unul si ce reprezinta celalalt, care este diferenta intre Popescu privat si Ionescu de stat, cu siguranta intri intr-un blocaj mental, incat ai impresia de scurtcircuit la nivel de sinapse.

Managerul privat este definit prin lege, ca orice persoana fizica sau juridica, romana ori straina, singura sau in asociere, care dovedeste expertiza in domeniul de activitate a intreprinderii publice si care respecta conditiile prevazute de prezenta lege.

Prin analogie, putem defini deja prima caracteristica de portret si anume ca managerul de stat reprezinta persoana fizica romana, care nu dovedeste expertiza in domeniul de activitate in care functioneaza, cel putin prezumat,  pe inalta functie de director general si caruia nu prea-i pasa de multe criterii de performanta si eficienta, enumerate in legea de care facem vorbire.

Unul dintre criteriile foarte importante de performanta, cuprinse in sectiunea B la lege se refera la perioada de rambursare a datoriilor.

Sa incercam sa facem un exercitiu de imaginatie: sa presupunem cazul companiei de stat Oltchim SA, cu un nivel de datorii de aprox 540 milioane euro. Cum s-ar putea efectua o analiza de performanta, in urma careia managerul privat ar urma sa incaseze un salariu lunar de 50.000 euro, fata de cel de 1.200 euro al actualului manager de stat si un bonus anual de spre 3 milioane euro, fata de mai nimicul incasat astazi cu aceasta destinatie, nu mai mare de cateva mii de euro sau ron, nu prea mai conteaza valuta la acest ordin de marime. Sa presupunem ca, in persoana managerului privat, sortii au facut ca alegerea, prin licitatie publica bineinteles, sa  se opreasca la Warren Buffett, pentru a nu avea niciun fel de indoiala asupra profesionalismului si competentei acestei pozitii.

Am ales Oltchim SA, pentru ca a fost desemnata in primul lot de companii cu management privat.

Va garantez, atat cat pot spune eu ca ma pricep la companii, ca economist,  specializat in management si care am restructurat cam 4000 de companii, intre care foarte multe de stat, timp de mai multi ani, ca nici Warren Buffett, managerul privat desemnat, si nici chiar Robert Gates sau  George Soros, sau orice alta personalitate inchipuita nu va reusi, in conditiile in care materia prima a combinatului este captiva si inactiva, de multi ani si tot asa va fi in perspectiva, cel putin apropiata, la Omv Petrom, iar in AGA, peste 30% reprezinta actionariat de tip ostil, care blocheaza si cele mai nevinovate decizii de management, sa performeze de asa natura, incat, pe langa asigurarea salarizarii celor peste 3500 de angajati, sa mai reduca si nivelul datoriilor pe care compania de stat le inregistreaza.

Sa fim seriosi, in acest caz ar fi trebuit elaborata o lege de introducere mai degraba a actionariatului privat si nu a managementului privat, deoarece nu managerul de stat a produs situatia nefericita de astazi, ci actionariatul de stat, neglijent si impietrit timp de vreo 20 de ani in proiect, beneficiar insa de sume enorme de bani, sub forma indemnizatiilor, de toate culorile politice.

Si acum ajung la concluzia finala, fundamental de importanta, pentru cei ce au urechi de auzit si minte de inteles: la companiile de stat din Romania NU MANAGEMENTUL DE STAT ESTE PROBLEMA , CI ACTIONARIATUL DE STAT, colorat in toate nuantele politice, vremelnic si trecator, precum mandatele electorale, hraparet si lacom de indemnizatii, nepriceput si contraproductiv, vector al actului de coruptie, indeplinit ce-i drept de manager, specialist desavarsit in influentarea  si trucarea licitatiilor sau achizitiilor publice la care compania de stat este parte , sediul materiei a tot ce a insemnat in Romania dezastrul si frauda imensa la companiile de stat.

Numai daca ne amintim de Bancorex, Banca Agricola, CEC-FNI, Navrom, Petromin, Sidex, Petrom stat si mult altele si in acelasi timp de actionariatul acestora, care nu a facut altceva, decat le-a dinamitat din interior, producandu-le implozia si societatii explozia, al carei tiuit in urechi il resimtim si astazi, si nu numai in urechi, ci si prin buzunarele atat de golite ale romanilor si ne trece imediat cheful sa mai facem analize la nivel de actionariate, nu de alta, dar chiar ca ne stricam toamna si la cat de frumos a debutat, ar fi pacat!

Sa mai continui cu definirea portretului managerului privat de companie de stat, ca de cel de stat, oricum nu mai este nevoie, asa ca renuntam sa-l mai analizam, pentru economie de timp? Cum doriti, insa as simplifica, afirmand despre el, barbat, intre 35 si 45 de ani, Bucuresti sau provincia Europei, doxa de masterate si doctorate, stagii de pregatire cam prin toate zonele de interes ale lumii etc, etc, etc, care potrivit legislatiei nationale, europene, mondiale, va fi obligat sa respecte obiectivele si deciziile AGA, cu actionariat de stat si nu privat!!!!!!!

Si atunci, de ce performanta discutam la nivelul companiilor de stat, in afara salariilor imense, total disproportionate in sistemul de salarizare romanesc, de stat sau privat si a bonusurilor teribile, demne de Wall Street si nu de Soseaua Alexandriei sau Calea Bucuresti, care nu vor face altceva decat sa creasca nivelul datoriilor respectivelor companii de stat si nicidecum sa le reduca?

Compozitia propusa de actualul proiect de lege, ACTIONARIAT DE STAT + MANAGEMENT PRIVAT, reprezinta produsul tipic al unei societati bolnave, care in loc sa actioneze asupra cauzei, actioneaza asupra efectului, producand, daca mai era nevoie, noi si noi exercitii de imagine, fara nicio reprezentare concreta in planul eficientei si rentabilitatii companiilor de stat, sistemului de stat in intregul sau.

Sa ne resemnam, nu este nici pentru prima data si nici pentru ultima data, in istoria economica postdecembrista a tristei noastre existente, de stat.