Razboiul cu pretul benzinei nu se face

Share this
Duminica, 16/01/2011

Un scriitor francez, Jean Giradoux, a scris in anul 1935 romanul «Razboi cu Troia nu se face». Parafrazand titlul acestuia as putea spune «Razboi cu pretul nu se face», nu pentru ca nu am avea curajul sau priceperea necesare, ci pentru ca ar fi o inabilitate de neiertat in a confunda efectul cu cauza.
Protestul la pompe din zilele noastre ne arata de ce Romania este pe ultimele locuri in toate clasamentele Europei, de ce tineretul, fara a generaliza, bineinteles, nu se transforma intr-o alternativa viabila la actuala generatie de politicieni, de asemenea fara a generaliza, invechita in naravuri dintre cele mai daunatoare.
O distractie ieftina, a unor tineri, care si-au adus masinile tunate, din parcarile si circuitele neautorizate de viteza ale oraselor in benzinariile acestora, s-a vrut si inca se vrea o actiune de protest. Se confunda cluburile de noapte si alte tipuri de distractie cu protestul la pompa.
Insa, in afara de toate acestea, protestul chiar gresit fiind tintit asupra efectului si nu a cauzei ne arata un fapt extrem de ingrijorator si anume ca Romania ajunge in din ce in ce mai multe domenii la scadenta. Si desigur, plateste pentru aceasta cu varf si indesat.
Sa revenim insa la protestul zilei. Printr-o logica simpla, putem afirma ca exista o tendinta normala de crestere a preturilor, mai ales intr-o tara ca Romania, cu profunde dezechilibre economice.
Combustibilii, benzina si motorina, nu puteau ramane in afara acesteia. In niciun fel de judecata economica, pretul la pompa nu poate fi legat de nivelul de trai al populatiei, ci de cel al cererii si ofertei. Singura judecata care permite o asemenea legatura este cea sociala, in cadrul careia putem afirma ca neperformanta economica din ultimii 20 de ani face ca un pret normal la pompa sa fie raportat la un venit mediu al populatiei de 200-300 euro si nu de 1.000-1.500 euro, cum ar fi fost normal, similar Poloniei, Cehiei sau Ungariei.
Ramanem insa in spectrul rationamentelor economice si putem conchide ca actiunile de protest, urmate, se putea altfel, de actiunile de sprijin ale politicienilor, nu fac decat sa loveasca inca o data in pilonii economiei de piata, in acest caz in companiile petroliere prezente in Romania.
Acestea, la fel ca si bancile comerciale, ramase nauce dupa ofensiva de anul trecut asupra lor, pe tema OUG50, bazata pe un populism desantat, greu de inchipuit si contracarat (noroc cu FMI!), se confrunta astazi cu un adevarat tsunami asupra lor din partea unei parti a populatiei, care de regula intelege mai putin si bineinteles, pentru ca nu putea sa lipseasca, a autoritatilor. Acestea din urma, de la Consiliul Concurentei, Guvern, Fisc si altele, "isi arata coltii" mai pe toate ecranele de televiziune, amenintand in dreapta si in stanga, insa omitand sa spuna de fapt cel mai important aspect, care ar elucida problema creata si anume ca statului ii revine cea mai mare parte din pretul platit la pompa.
Ma voi referi in continuare la compania nationala Petrom, asupra careia se revarsa, din ce motive nu deslusim, valul protestelor de astazi.
De 3 ori statul ia bani de la aceasta companie:
1. 50% din pretul la pompa, prin accize si TVA;
2. Redevente din exploatarea zacamintelor de petrol si gaze;
3. 20% din profitul companiei, in calitate de actionar, prin diverse institutii ale acestuia.
Numai din accize, adica din banii obtinuti la pompa, statul a incasat in ultimii ani, anual, sume cuprinse intre 3,3-3,7 miliarde de lei noi, adica aproximativ 800 mil. euro. Din TVA, cam tot atat, adunand numai din aceste doua taxe intre 1,5-2 miliarde de euro pe an.
In ceea ce priveste redeventele, intreaga piata este intoxicata cu o idee falsa si anume ca acestea sunt calculate la o valoare fixa a barilului de titei, de 20 de dolari, inghetata inca de pe vremurile privatizarii si astfel statul ar pierde bani foarte multi. Gresit!
Redeventa reprezinta o cota procentuala din valoarea productiei brute extrase. Aceasta cota variaza de la 3,5% la 13,5% din valoare, in functie de productivitatea zacamantului, respectiv pentru zacaminte cu o productivitate mica se aplica o cota procentuala mica, iar aceasta cota creste proportional cu productivitatea zacamantului.
Calculul contravalorii redeventei se face pe baza preturilor de referinta stabilite de catre autoritatea competenta, adica de catre Agentia Nationala a Resurselor Minerale. Algoritmul pentru determinarea preturilor de referinta tine seama de cotatiile internationale ale titeiului si de calitatea acestuia.
Prin urmare, contravaloarea redeventei reflecta cotatiile internationale ale titeiului.
Mai mult, nivelul de 13,5% este superior nivelului redeventei din tarile UE, Italia, Franta, Germania sau Marea Britanie, unde este cuprinsa intre 0-5-7-12,5%, el aplicandu-se de la un nivel de peste 7.800 barili exploatati pe zi (1 baril - 159 litri).
Cum nivelul minimal al redeventei de 3,5% se aplica la un nivel de 750 barili exploatati pe zi, deci o cantitate foarte mica, se intelege clar ca la nivelul de exploatare al Petrom, cea mai mare pondere a petrolului exploatat zilnic in Romania se taxeaza la nivelul maxim de 13,5% din cantitatea extrasa, la cotatia internationala a titeiului.
Si la acest capitol s-au achitat statului sume mari de bani, in jur de 550-725 milioane de lei noi pe an, adica intre 130-150 milioane de euro, si tot din bani platiti de consumatorul final la pompa. In ceea ce priveste participarea la profitul obtinut de Petrom, in cota de 20%, este de prisos sa mai vorbim, cunoscand ca aceasta companie a inregistrat anual profituri bune si acestea tot din banii platiti la pompa.
Cu aceasta imagine financiara cred eu clara consider ca protestul tinerilor ar trebui sa aiba loc mai degraba la poarta Ministerului Finantelor Publice si nu la benzinarii, afectandu-le activitatea si deturnand pe nedrept furia populatiei asupra companiilor petroliere.
Sa incercam sa fim drepti si sa solicitam statului reducerea taxarii uriase a acestui produs strategic, care da tonul miscarii preturilor in economie, ca singura solutie administrativa de reducere a pretului la pompa. Romania este la scadenta, ea trebuie sprijinita prin inteligenta economica si nu prin populism ieftin!
Ionel Blanculescu este proprietarul firmei Consultanta si Investigatii Financiare SRL, fost presedinte al Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB) in perioada 2001-2003 si fost ministrul al controlului in perioada 2003-2004

Articol publicat in Ziarul Financiar, 16.01.2011