RAZBOIUL PETROLULUI, ATAT DE APROAPE SI TOTUSI, DESTUL DE DEPARTE

Share this
Duminica, 15/01/2012

 

Concentrati la agenda interna, care devine din zi in zi mai palpitanta, pe fondul incercarilor de reformare  a sanatatii si mai nou, a preocuparilor de a pune de o noua Revolutie, acordam din ce in ce mai putina atentie la evenimentul anului si probabil al deceniului si anume, pregatirile aliatilor de razboi impotriva Iranului.

Oculta finanta mondiala, dupa epuizarea subiectului legat de criza economica globala, 2008-2011, lucreaza de zor la un nou proiect, cat se poate de serios, care sa conduca la marirea vitezei de rotatie a activelor sub forma de armamente, munitii, echipamente si mai apoi materiale de constructii, de refacere infrastructura distrusa, intr-un cuvant, la refacerea consumului mondial, atat de dorit de catre SUA si partenerul ei, UE.

De cate ori nu am pomenit despre razboi, ca o forma "optima" de incheiere a unei crize economice majore?

Credeati ca am scapat de acest scenariu? Nicidecum! Sa explicam:

Iranul, asa dupa cum il cunoastem, reprezinta al doilea mare producator de petrol din OPEC (Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol), cu rezerve estimate la peste 130 miliarde barili de titei.

Totodata, reprezinta numarul doi mondial in domeniul resurselor de gaze naturale.

Exportul zilnic al celor doua milioane de barili de petrol, strict necesare economiei iraniene, se desfasoara printr-un punct strategic de importanta mondiala si anume Stramtoarea Ormuz, culoar strategic pentru transportul maritim petrolier, despre care vom mai auzi multe de acum incolo.

Destinatarii petrolului iranian sunt: China, 22%, UE, 18%, Japonia, 14%, India, 13%, Coreea de Sud, 10%, Turcia, 7% si prezint aceste cifre deoarece vom incerca sa vedem care sunt si partenerii Iranului, aliatii si sustinatorii lui, in acest inceput de conflict, ce ar putea degenera intr-unul de proportii biblice.

Sa nu uitam cumva de partenerul traditional al Iranului, Rusia.

Problema este ca prin acest "punct de gatuire", Stramtoarea Ormuz, cu o latime cuprinsa intre 60 si 100 km, apartinand, pe partea Coastei de nord, Iranului si a celei de sud, Emiratelor Arabe Unite, facand legatura intre Golful Persic si Golful Ares, sunt tranzitate aprox. 35% din petrolul mondial transportat pe apa si cam 17% din totalul "aurului negru" utilizat la nivel mondial. (nota: am spus negru, sa nu confundam si sa dam nastere la reactii adverse, nedorite, care nu-si au locul in acest material!)

Stramtoarea Ormuz reprezinta locul prin care statele producatoare de petrol din zona Golfului Persic, cea mai mare aglomerare de hidrocarburi la nivel planetar, isi exporta acest produs strategic, in cantitati cuprinse intre 5 si 15 milioane de barili pe zi, functie de perioadele de crestere sau scadere economica mondiala.

De exemplu, in anul 2009 se exportau 15,5 milioane de barili de petrol pe zi, astazi aprox. 10 milioane, cantitati enorme, indreptate in special spre Japonia, care importa din aceasta zona 75% din necesar si  China, 50%.

Dupa aceasta insiruire de date si cifre, pentru a intelege pe deplin subiectul in analiza, ne intrebam si pe buna dreptate, care este problema?

In afara faptului ca Iranul devine o puterea nucleara, cel putin declarativ, insa si la acest nivel informatia deranjeaza, ceea ce a condus la punerea in executare a unui plan diabolic de catre probabil Mossad, de eliminare fizica a oamenilor de stiinta care lucreaza la programul nuclear iranian, operatiune aflata in plina desfasurare, el deranjeaza ca stat prin faptul ca, exporturile de petrol arabe, din zona Golfului Persic depind, ca urmare a existentei Stramtorii Ormuz, punct obligatoriu de trecere, de dispozitiile conducerii acestei tari cu religie islamica, conducere deloc apreciata in saloanele fine occidentale, situatie la care, pana in prezent, nu s-au gasit alternative.

SUA, asa cum procedeaza de obicei in astfel de situatii au instituit embargou asupra Iranului, solicitand acelasi tratament si din partea Uniunii Europene.

De aici incepe marea problema si anume ca, UE cu toate ca beneficiaza de importurile de petrol din Iran, in mod semnificativ, 18% din total sau de cele din zona Golfului Persic, tari precum Grecia, Spania sau Italia depinzand capital de petrolul din aceasta zona, confruntata fiind cu criza datoriilor suverane, si-a dat acordul de principiu, la sfarsitul anului trecut, pentru instituirea embargoului UE asupra Iranului.

Acest acord ar urma sa fie oficializat la Summitul Consiliului European, din 30.01.2012.

Din punctul meu de vedere af fi una dintre CELE MAI MARI ERORI comise de Uniunea Europeana de la crearea ei, care ar putea avea o urmare deja previzibila si anume, Iranul sa blocheze Stramtoarea Ormuz, continuata de indata de reactia militara americana.

Deja dispozitivul de lupta al SUA s-a instalat si mai este nevoie doar de o scanteie sa arunce in aer pacea mondiala, asa subreda cum este in prezent.

Sunt multe ratiuni care pot sta la baza declansarii conflictului militar, pot afirma ca este intr-atat de dorit de SUA si anumiti aliati, ca are sanse destul de mari sa se intample.

Intrebarea logica si subsecventa este si de ce ne-ar interesa pe noi, romanii, asa de mult acest conflict, ca doar abia s-a terminat cel din Irak si suntem destul de obisnuiti cu acestea, prin respectiva zona de lume?

Raspunsul vine de indata: pretul la carburanti.

Acesta ar putea sa sara in aer, sunt mai multe scenarii, le voi prezenta imediat.

Insa nu inainte de a va spune ca parte din cele 3 cresteri de preturi la carburanti din primele 11 zile ale acestui an se datoreaza situatiei din zona Stramtorii Ormuz.

Greu de crezut, insa acesta este adevarul si nu cel legat de asa zisa razbunare a companiilor petroliere, pe amenda primita de la Consiliul Concurentei, inca nu a sosit acel moment, insa nu va intarzia prea mult, va asigur si nu va avea loc la pompa, ci in salile de judecata ale Justitiei romanesti.

Sunt 3 niveluri de posibile preturi la barilul de petrol, la care suntem racordati direct, prin asa cunoscutele cotatii internationale, in cazul nostru Platt's Mediteraneean, pentru ca mai exista cel putin doua care nu ne intereseaza in mod direct, Brent si Nymex.

De la aprobarea de principiu a embargoului de catre UE asupra Iranului, de la sfarsitul anului 2011 si in prezent, pana la 30.01.2012, data summitului european, ne aflam la primul nivel, caracterizat de cresteri pana in prezent, numai in primele 11 zile ale acestui an, de 8% la cotatiile Platt's Mediterranean, cauzate de nelinistile din zona stramtorii, generate de reactia Iranului la o eventuala instituire de embargou din partea UE, care a amenintat cu blocarea stramtorii Ormuz.

Daca declaratiile escaladeaza pana la sfarsitul lunii, exista posibilitatea maririi pretului la barilul de petrol de la aprox 110 USD astazi, spre 120-125 USD.

Nivelul doi il reprezinta eventuala perioada de dupa posibila aprobare la Consiliul European de pe 30.01.2012 a instituirii embargoului asupra Iranului.

Daca se va institui embargoul, personal am mari indoieli, numai o minte bolnava ar putea lua o astfel de decizie, iar daca Romania va avea un cuvant de spus, cred ca ar trebui sa se opuna, eventual sa-si exercite dreptul de veto, daca este posibil, atunci pretul barilului ar putea sa evolueze rapid spre 140-145 USD pe baril.

Si ultimul nivel, daca s-ar intampla ca Iranul sa blocheze Stramtoarea Ormuz si SUA sa atace militar, impreuna cu aliatii, acest stat, atunci pentru o scurta perioada de timp valoarea barilului ar putea sa atinga 400 USD, dupa previziunile efectuate de Forbes, urmand sa se stabilizeze la in jur de 200 USD pe baril, ceea ce pentru Romania ar insemna preturi la pompa cuprinse intre 10 si 15 RON pe litru de carburant.

Despre urmari nu mai comentez, sunt cel putin previzibile si verosimile, reprezentand o lovitura de impact pentru economia si societatea romaneasca, cum nu prea au existat, cel putin de cand generatia mea ne facem veacul pe acest petec de pamant planetar.

Le puteti spune si scenarii apocaliptice, catastrofice, fataliste, oricum le puteti spune, insa numai sa nu tinem seama de ele si sa le ignoram, nu cred ar fi bine.

Intreaga lume este racordata la aceasta noua situatie intervenita pe plan mondial, bineinteles cu exceptia, ca intotdeauna a tarii noastre, care are alte preocupari, desigur majore, insa cu coada ochiului ar trebui sa tragem si prin alte parti, pentru ca altfel, ne vom trezi cu un cap de furtun de pompa de carburanti in cap si nu vom sti de unde ni se trage.

In concluzie, lansez un apel, cine poate sa-l dea mai departe, pentru ca la Consiliul European din 30.01.2012, cu toate presiunile venite dinspre SUA, sa nu se decida instituirea emargoului asupra Iranului.

Aceasta ar insemna o sinucidere in direct a economiei Uniunii Europene si asa confruntata cu cea mai mare drama din existenta ei tumultoasa si framantata, ca urmare a incompetentei, imoralitatii, cinismului si coruptiei ce au marcat si macinat, de-a lungul zecilor de ani de fiintare, parte din conducerile acesteia si ale multor state membre.

 

Comentarii

razboi

va multumesc domnule Blanculescu pentru analiza,atat de clara si la obiect.Am descoperit aceasta sursa de informatii si idei care este blanculescu.ro si o voi studia cu atentie.