Recesiunea economica – intre confuzie si necunoastere

Share this
Joi, 18/02/2010

Imi este foarte greu ca economist, sa accept diversele opinii, chiar daca acestea sunt libere, referitoare la recesiunea economica si criza financiara cu care ne confruntam la nivel global si local, atunci cand sunt in afara unei logici economice minim acceptate.
Chiar daca la nivel internațional recesiunea este definita, din punct de vedere tehnic, ca fiind acea stare a economiei dupa 2 trimestre consecutive de scadere economica (“crestere economica negativa”- conform Art Okun, autorul definiței, 1967) trebuie clar stabilit, poziție acceptata la nivel mondial, ca aceasta definiție a fost una arbitrara, fara nici un fel de fundament in teoria economica, scrisa pe spatele unui plic, cu o anumita ocazie, de catre autorul ei.
De aici, pana la a considera ca o simpla crestere economica trimestriala de 0,1% sau 0,2% din PIB ar insemna iesirea din recesiune, dupa mari scaderi semnificative ale acestuia, reprezinta o grava eroare din partea celor care susțin o astfel de abordare.
Voi explica, din punct de vedere economic, de ce nu sunt de acord cu semnificația iesirii din recesiune la momentul primei cresteri trimestriale a PIB.
In primul rand, pentru ca reprezinta prin analogie cu definiția intrarii in recesiune economica, un aspect fara fundamentare in teoria economica, arbitrar.
In al 2-lea rand, si aici voi face o scurta analiza asupra recesiunii, ca noțiune economica:
Ca definiție, recesiunea economica ar trebui sa reprezinte o scadere semnificativa a activitații economice pentru o anumita perioada de timp, cel puțin 1 an, caracterizata de deprecierea mai multor indicatori macroeconomici, cum ar fi: PIB, somaj, inflație, producție industriala, prețuri, consum, nivel de trai (venituri), deficit bugetar, curs moneda naționala. La acesti indicatori se adauga starea si nivelul investițiilor autohtone si straine, gradul de insolvența etc.
Altfel spus, intrarea in recesiune este rezultanta unei stari multifactoriale si nu simplist a 2 scaderi trimestriale consecutive de PIB.
In al 3-lea rand, avand in vedere complexitatea starii economice caracteristice recesiunii, iesirea din aceasta stare se poate stabili tot printr-o analiza complexa multifactoriala, reprezentand de fapt intrarea in faza insanatosirii economiei, dupa o degradare semnificativa a acesteia.
Cum pot unii specialisti, analisti sau ce titulatura mai poarta, care reprezinta si instituții financiare respectabile, sa considere ca Romania a iesit din recesiune, in trim. IV 2009, odata cu o asa-zisa crestere trimestriala nesemnificativa a PIB, in condițiile in care principalii indicatori macroeconomici sunt degradați, fara semnale inca de schimbare a trendului:
- rata somajului – in crestere
- nivel de trai – prabusit
- inflație in crestere
- producție industrial – in scadere
- deficit bugetar – in crestere
- consum – prabusit
- nivel insolvența – in crestere
- investiții straine – in colaps
Chiar cu recunoasterea stangaciei si scuzele de rigoare, acordate  dupa “dusul rece” al INS, odata cu publicarea datelor statistice pentru trim. IV 2009, unor profesionisti in domeniul economiei, nu le este permisa o astfel de greseala de evaluare.
In concluzie, se impune includerea pe agenda dezbaterilor de specialitate a definirii cu competența si responsabilitate a noțiunii “iesirea din recesiunea economica si din criza financiara”, la nivel global si național, astfel incat sa se evite inducerea unor semnale si stari false  in societate, generatoare de costuri greu de suportat, inclusiv la nivel psihologic.
Constatarea Eurostat,referitor la “ rezervele fata de calculul deficitului bugetar “, confirma de fapt supozitiile mele, prezentate cu mai mult timp in urma, mai jos articole din Bursa si Agerpres.
Pe langa contrafacerea deficitului bugetar, flagrant si brutal a fost masluita rata somajului, care in Romania este cuprinsa intre 9-10%, limita minima a acesteia si nu sub 6%.

Articol publicat in Standard Money, 18.02.2010, 11:26