ROMANIA, POSIBIL "CARNE DE TUN" IN SPATIUL EURO AL UNIUNII EUROPENE

Share this
Joi, 15/09/2011

Sincer, am avut nevoie de 24 de ore, atat pentru a-mi reveni din socul produs de urmatorul enunt, din partea unui oficial roman: "Dificultatile Greciei ar putea determina tendinte de grabire a cresterii zonei euro, care ne-ar face sa ne trezim mai repede in spatiul monedei unice decat ne-am astepta. Asa cum s-a simtit nevoia la un moment dat sa fie intarita prin extindere Uniunea Europeana, s-ar putea ca foarte repede sa se simta nevoia sa se intareasca prin extindere zona euro", cat si pentru a incerca sa descifrez ce se ascunde dincolo de acest enunt sec.

Precizez ca nu intentionez " sa ucid mesagerul ", vorba lui Shakespeare, in Henry IV, ci pur si simplu sa decodez aceasta importanta declaratie, astazi, la 3 ani de la acel 15 septembrie negru, cand caderea Lehman Brothers a declansat criza economica globala.

Fundamental, un stat gen Romania, poate adopta euro numai si numai, cu indeplinirea unui set de criterii, denumite de convergenta nominala, prevazute in Tratatul de la Maastricht, respectiv un deficit bugetar care sa se situeze sub 3 % din PIB, o datorie publica totala mai mica de 60% din PIB in anul adoptarii monedei unice, o rata a inflatiei care sa nu depaseasca cu mai mult de 1,5 puncte procentuale inflatia medie a celor mai performante 3 state din UE si o rata a dobanzii la titlurile pe 10 ani, care sa nu depaseasca cu mai mult de 2 puncte procentuale dobanda medie a respectivelor state performante.

Ar mai exista un set de criterii, denumite de convergenta reala, care nu sunt obligatorii, care sunt insa foarte importante, poate mai importante decat cele de convergenta nominala: gradul de deschidere a economiei, exprimat prin ponderea pe care suma exporturilor si importurilor unei tari o are in PIB, ponderea comertului bilateral cu tarile membre ale UE in totalul comertului exterior, structura economiei, exprimata prin ponderea pe care marile sectoare o au in crearea PIB, agricultura, industrie, servicii si criteriul cel mai sintetic, nivelul PIB/locuitor.

Este inutil sa va precizez ca ignorarea acestor criterii de convergenta nominala si reala, pentru Romania inseamna " sinucidere curata ", economica si financiara.

Daca inaltele foruri in domeniu, competente si autorizate,  considera ca Romania nu are cum sa adopte, in conditii avantajoase pentru ea, moneda euro, pana in anul 2018, chiar 2024, atunci se pune intrebarea , cui foloseste o grabire a intrarii Romaniei in spatiul euro, cine castiga de pe urma acestui complicat  proces?

Un raspuns pertinent ar putea fi urmatorul: cu certitudine nu Romania, posibil spre sigur, aceleasi cateva state puternice ale Uniunii Europene, Germania, Franta, & co.

Ce-ar urmari aceste state si in ce ar consta castigul lor?

Sa plecam in rationament de la teoria fiscala, potrivit careia, cresterea bazei de impozitare conduce la cresterea veniturilor la bugetul de stat.

Prin analogie, cresterea bazei euro, ar putea conduce la cresterea veniturilor, direct si indirect, a acelei parti din Uniunea Europeana, care decide, care imparte, care distribuie.

Este exclus sa regasiti Romania in acea zona. Logica se bazeaza pe faptul ca, astazi Uniunea Europeana se afla in pericol, ca urmare a crizei datoriilor suverane, suprapuse pe criza economica globala si cauta solutii, chiar imposibile si cinice, pentru rezolvarea situatiei dificile financiare in care se afla un numar important de state, care dinamiteaza Uniunea din interior. Sa nu credeti ca grija pentru acele state primeaza, ci interesul pentru resursele financiare imense, pe care le-au imprumutat bancile, apartinand statelor puternice, lideri ai UE, zonelor " incendiate " de astazi, lideri care sunt direct implicati in impartirea dreptatii financiare, bineinteles dupa reguli care nu au nimic in comun cu interesul national al Romaniei sau al altor state similare acesteia.

Principiul este foarte simplu, existenta mai multor state in zona euro va permite ca mai multi contribuabili europeni sa asigure achitarea notei de plata si recuperarea pierderilor de catre bancile europene in cauza, chiar cu sacrificarea nivelului de trai al mai multor zeci sau sute de milioane de cetateni europeni, pentru mult timp de acum incolo, pe umerii carora va cadea, in mod nedrept, rezolvarea crizei datoriei suverane.

Daca am reusit sa descifram dilema, care produce atat de multa emotie astazi, in toate cercurile de analiza si discutii, sa incercam si un mesaj catre responsabilii zilei: incercati sa evitati aruncarea Romaniei intr-un joc iresponsabil, cinic, care sa saraceasca si mai mult o populatie deja pauperizata de multe alte masuri fara cap si in acelasi timp indepartati-va de perspectiva transformarii Romaniei in " carne de tun ", pentru cei ce deja, din anul 2007, se infrupta cu varf si indesat din fibra financiara a natiunii.