SISTEMUL JUDICIAR DIN ROMANIA, IN PRAGUL UNEI GRAVE ERORI - BURSA

Share this
Marti, 10/09/2013

 Asistăm de câteva zile, cu oarecare surprindere, mai ales pentru necunoscătorii din domeniu, pentru că ceilalţi cam ştiu despre ce este vorba, la începutul unei grave erori judiciare, în ceea ce priveşte cazul fostului administrator judiciar de la Hidroelectrica, Remus Borza.

Conform unei Rezoluţii a Parchetului Curţii de Apel Bucureşti, din data de 8 iulie 2013, specialistul în insolvenţă Remus Borza, fost administrator judiciar la Hidroelectrica, a fost pus sub urmărire penală, pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese. Curiozitatea profesională m-a îndemnat să efectuez o analiză a situaţiei existente pe care v-o împărtăşesc şi dvs, de fapt celor interesaţi. Ce am constatat?
     Potrivit legii 161/2003, privind conflictul de interese pentru demnităţi publice şi funcţii publice, cu toate că încadrarea este eronată, nicicând un administrator judiciar neputând fi asimilat acestor funcţii, însă să admitem speţa de dragul exerciţiului de analiză, art.70 şi 71 din legea menţionată specifică: "Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea să influenţeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative. Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţii publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa decizională şi SUPREMAŢIA INTERESULUI NAŢIONAL.
     Mai mult, Codul penal - art. 253 ind. 1, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 278/04.07.2006 - ca normă generală - Conflict de interese - Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe durată maximă.
     Dispoziţiile alin. 1 nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative".
     Pe cale de consecinţă, Remus Borza, fost administrator judiciar al Hidroelectrica, nu numai că nu poate fi încadrat la conflict de interese, ci dimpotrivă, ar putea fi încadrat, dacă acest concept ar exista, la CONVERGENŢĂ DE INTERESE.
     Mă voi explica: conflictul de interese ar fi însemnat că Remus Borza, în funcţia de administrator judiciar "s-ar fi înţeles", "ar fi pactizat" cu cel puţin un "băiat deştept", nu i-ar fi denunţat contractele oneroase, preferenţiale, contra unei "beneficiu personal", afectând în continuare, cu bună ştiinţă şi rea credinţă situaţia financiară a Hidroelectrica. Se ştie că deja aceasta, în baza contractelor cu "băieţii deştepţi" a fost prejudiciată cu 1,1 miliarde de euro în perioada 2006-2011, urmând să mai fie "mulsă" de domniile lor de încă 1 miliard de euro, în perioada 2012-2018, în baza prelungirii în anul 2009 a "contractelor cu adresa" până în anul 2018, cu toate că respectivele erau valabile până în anul 2013, când urmau să expire.
     Dimpotrivă, Remus Borza s-a implicat şi cu calitatea de avocat într-o luptă juridică extrem de riscantă, implicându-se patrimonial, atât cu compania de insolvenţă Euro Insol, cât şi cu Casa de avocatură Borza şi asociaţii într-un litigiu foarte periculos şi grav, de o valoare imensă, 450 milioane de euro, care dacă ar fi fost pierdut ar fi echivalat cu eliminarea de pe piaţă a ambelor entităţi, aparţinând unui singur om, care a înţeles să sacrifice tot şi profesional şi personal pentru o cauză în care credea, asumându-şi responsabilităţi pe care foarte puţini dintre noi şi le asumă, să zicem din spirit de conservare, ca să nu spun din frică, indiferenţa pentru ce nu este al nostru personal şi laşitate. Cele două companii deţinute de Remus Borza, în situaţia pierderii proceselor, ar fi suportat, alături de Hidroelectrica, adică de noi toţi, aceasta aparţinând încă statului român, prejudiciile inventate de către "băieţii deştepţi sau şmecheri", aferente denunţării contractelor oneroase de 450 milioane de euro, probabil cu mult peste jumătate de miliard de euro, de altfel piatra de moară de gâtul Hidroelectrica, pe care nimeni nu a putut până la Remus Borza să o înlăture. Şi atunci, unde este conflictul de interese?
     Mai departe, nu a existat un interes personal de natură patrimonială, atâta timp cât plata acelor contracte de reprezentare juridică a vizat "preţul derizoriu", 3000 de euro atât fond, cât şi recurs, fără bonus de succes, necuprinzând un profit personal, ci numai plata efectivă a costului de producţie, cum spunem noi economiştii. Adică hârtii, salarii, taxe judiciare, transport la instanţe, alte asemenea. Să nu mai vorbim de faptul că procesele în integralitate, cred că 74, au şi fost câştigate la instanţa de fond, Tribunalul Bucureşti şi într-un timp extrem de scurt, 6 luni, ceea ce demonstrează efectiv performanţa în acest domeniu al reprezentării juridice în instanţele de judecată. Chiar şi Codul de Conduită Etică profesională şi disciplinară a Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România defineşte "conflictul de interese ca fiind starea în care se află membrul Uniunii care are un interes personal, de natură patrimonială, care ar putea influenţa imparţialitatea şi obiectivitatea activităţii sale în evaluarea, reali¬zarea şi raportarea activităţii ce îi revin".
     Cum putem interpreta că există o decizie definitivă şi irevocabilă a instanţei de judecată, în speţă Tribunalul Bucureşti, Instituţia Judecătorului Sindic, care aprobă Planul de reorganizare la Hidroelectrica, în condiţiile în care în acesta se specifică fără echivoc, nici nu se putea altfel, angajarea Casei de avocaţi Borza şi asociaţii pentru soluţionarea contes¬taţiilor aferente celor 450 milioane de euro şi mai mult regăsim aprobarea expresă a Comitetului Creditorilor, din şedinţa din 25.10.2012 şi a Adunării Creditorilor, din şedinţa din 18.06.2013, când a aprobat cu peste 90% respectivul plan, care devine lege într-o astfel de situaţie, încă o dată statuând starea de convergenţă de interese, ceea ce a şi convins probabil pe cei 381 de creditori să accepte. Mai mult, Planul de reorganizare, nefiind contestat, devenind irevocabil, nu mai permite nimănui punerea sub îndoială a vreunui aspect conţinut şi necontestat în timpul legal.
     În concluzie, atâta timp cât te supui riscului cu entităţi deţinute personal, care nu sunt obligate să participle la acesta, oare aceasta înseamnă conflict de interese, ce vizează afectarea Hidroelectrica sau dimpotrivă convergenţa de interese, ce vizează posibila afectare nu a companiei de stat, ci a însuşi Remus Borza, atât la nivelul companiei de insolvenţă Euro Insol, cât şi a Casei de avocaţi Borza şi asociaţii.
     Numai cine nu a trecut prin asemenea situaţii periculoase nu înţelege cum, printr-o astfel de acţiune, poţi rămâne pe nedrept fără tot ce-ai construit în viaţă, mai mult, fără casă, fără masă, dator pentru toată viaţa ta şi a copiilor, nu către ţară, ci către aşa-zişii "băieţi deştepţi", care prin cinismul lor te distrug şi o fac cu mare satisfacţie, savurând clipa, în detrimentul celor care mai încearcă să facă şi ceva pentru ţară, nu numai pentru ei şi sunt, vai, atât de puţini astăzi, într-o Românie secătuită de resursele ei financiare, prin astfel de inginerii şi nu numai.
     Şi pentru a finaliza această analiză, iată cele două feţe ale Hidroelectrica, una hidoasă, la intrarea în insolvenţă, căpuşată totalmente, mai precis la 20.06.2012, 4,4 miliarde lei datorii, deci 1 miliard de euro şi 350 milioane lei pierderi, pe primele 6 luni ale lui 2012 sau 693 milioane lei, pierderi cumulate pentru anii 2011/2012. La ieşirea din insolvenţă, 01.07.2013, o stare normală, după decăpuşare, fără pierderi, mai mult cu profit de 481 milioane de lei pe primele 6 luni ale acestui an.
     Nu ştiu cum va evolua acest caz, nu realizez încă dacă Remus Borza va fi sacrificat, însă ceea ce ştiu este că acest OM a acţionat pentru interesul economic naţional, şi-a riscat existenţa pentru noi, a îndrăznit să facă ceea ce nimeni nu a mai avut curajul să facă, punând interesul naţional în faţa celui personal, riscând la eventuala pierdere a celor 74 de procese aferente valorii de 450 milioane euro suportarea prejudiciului asociat acestei imensei sume, care l-ar fi îngropat şi la propriu şi la figurat.
     Remus Borza în întreaga activitate vizând Hidoelectrica a urmărit ca şi scop final SUPREMAŢIA INTERESULUI PUBLIC, ceea ce astăzi se vede foarte clar că s-a şi întâmplat.
     Chiar şi procurorii care-l văd astăzi vinovat pe Remus Borza de un aşa-zis conflict de interese, alături de toţi procurorii din România, se luptă cu acelaşi tip de flagel şi atunci de ce să sacrificăm şi să aruncăm în arena oprobriului public un om de aceeaşi parte a baricadei, care a făcut bine pentru noi şi nu rău, cum fac mulţi, ascunşi şi disimulaţi sub diverse calităţi şi forme, până când braţul legii îi ajunge.
     Să încercăm să oprim această gravă eroare judiciară, pentru a nu descuraja şi demotiva pe alţii asemenea lui Borza, care cu mult curaj şi determinare luptă pentru interesul naţional, lăsându-se pe ei pe un plan secundar, riscându-şi casa, familiile pentru cauze drepte, care se opun erodării situaţiei economice a României, mai pe scurt şi pe înţelesul tuturor, furtului din bani publici şi din avuţia naţională, a noastră, a tuturor.
     Să nu ucidem performanţa denunţării contractelor cu "băieţii deştepţi", a decăpuşării Hidroelectrica, acum, în prag de recurs, pe cele 74 de procese câştigate de avocatul Remus Borza.
     Domnule Procuror care-l acuzaţi pe Remus Borza de conflict de interese, ce credeţi că se va întâmpla cu Hidroelectrica, dacă pe fondul atmosferei şi atitudinii generate de aruncarea la gunoiul istoriei a celui care a salvat-o de la faliment iminent, printr-un curaj apropiat de inconştienţă, "băieţii deştepţi" cu certitudine folosind această nouă oportunitate ivită, recursurile vor fi pierdute de către companie, de către stat, iar câştigătorii acestei stări se vor transforma în "călăi" şi vor executa compania şi statul de cele 450 milioane de euro plus majorări, penalităţi, daune, despăgubiri, care vor putea ajunge la peste 700 milioa¬ne euro?
     Vă spun eu, Hidroelectrica va intra în faliment, nu va mai exista, vom pierde cea mai ieftină formă de energie electrică, care asigură peste 28% din totalul pieţei noastre, vom trage heblu la grădiniţe, şcoli, spitale, case şi cine ştie pe unde mai există oameni mai puţin favorizaţi de soartă, pentru care un preţ mai redus al energiei electrice contează mai mult decât credem noi.
     Domnule Procuror Şef, încă mai există posibilitatea îndreptării acestei grave erori judiciare! 

http://www.bursa.ro/voci-cazul-statul-roman-versus-remus-borza-fost-admi...