In trimestrul patru al acestui an se va anunta recesiunea

Share this
Luni, 30/03/2009

Reporter: Cum s-a propagat criza financiara din Statele Unite in Europa si mai exact in tara noastra?
Ionel Blanculescu: Criza creditelor subprime care a inceput in Statele Unite a afectat, in prima faza, tarile dezvoltate din Europa, precum Marea Britanie, Franta, Belgia sau Germania, din cauza ca acestea erau implicate in mod direct si indirect in operatiuni de securitizare sau titlurizare a creditelor care au generat crearea de "produse toxice" pe piata americana, si nu numai, transferate prin efectul de contagiune in statele enumerate. Nu orice institutie financiara putea sa lucreze cu bancile americane, doar cele din tarile dezvoltate ale Europei. Romania nu a fost una dintre tarile afectate in mod direct, deoarece operatiunile de securitizare, titlurizare de principiu, nu au fost permise de Banca Nationala a Romaniei.
In Romania, la fel ca in alte state, exista anumite grupuri de persoane care decid pentru aceste natiuni in momente dificile. Respectivii, care nu sunt prezenti in prima linie, sunt de o moralitate si un profesionalism desavarsite. Actioneaza foarte res¬ponsabil si au capacitatea si instrumentele necesare, prin decidentii care se afla vremelnic la conducerea statelor, sa actioneze benefic pentru natiuni.
Un astfel de tip de oameni a considerat ca situatia din Statele Unite a degenerat prea mult si, folosind criza creditelor subprime, a decis ca este cazul sa inceapa operatiunea de "curatare" a sis¬temului financiar american. Este ceea ce se intampla acum in State.
Declan¬sa¬rea crizei, paradoxal, reprezinta, de fapt, o mare reusita a aces¬tui grup, deoarece, la finalul ei se preconizeaza ca situatia sa revina la normal, chiar daca acest normal va fi totusi relativ.
Reporter: Ce inseamna aceasta criza pentru noi?
Ionel Blanculescu: Traim acum, in Romania, o tripla criza: economica, morala si psihologica. Individul si companiile au inceput sa nu isi mai achite ratele la credite, bancile fiind obligate sa constituie provizioane pentru credite devenite neperformante. Intr-un fel, si dezvoltarea neperformantei la nivel bancar mareste sarcina externa a statului roman.
Astfel, ajungem sa avem nevoie de imprumuturi externe pentru a ne acoperi datoria externa. Si ajungem, in acest fel, la Fondul Monetar International (FMI). In opinia mea, este bine ca am contractat acest imprumut extern de la FMI, nu neaparat pentru valoarea acestuia, ci, in mod deosebit pentru controlul riguros impus asupra contabilitatii nationale. Problema noastra cea mai mare o constituie lipsa controlului pe constructia si executia bugetara.
Interesant este cum acest credit a fost contractat atat de repede, in contextul unor intalniri intre bancheri internationali si reprezentanti ai statului roman. De remarcat cat de repede s-a batut palma cu FMI, ceea ce ne conduce la ipoteza potrivit careia, de fapt, in spatele acestei operatiuni stau marile corporatii financiare occidentale care au inceput sa "colaboreze" cu FMI, in incercarea de a recupera din pierderile suferite in Europa de Est. In fapt, profiturile mari din anii trecuti se vor transfera, incet, dar sigur, spre provizionarea creditelor acordate in industrie si dezvoltari imobiliare.
Bancile occidentale, odata cu reducerea rezervelor minime obligatorii, au promis ca nu vor abuza de resursele financiare suplimentare atrase de la BNR. Sa le credem, sa nu le credem?
Domeniul financiar-bancar este atat de sofisticat incat, probabil, aceste transferuri vor avea loc, insa ne va fi foarte greu sa le sesizam. De fapt, o parte a banilor atrasi de la FMI care vor compensa reducerea rezervelor minime obligatorii vor intra in bilantul bancilor din Romania si, apoi, probabil prin transferuri "complexe" la bancile mama. Dovada acestui rationament o reprezinta rapiditatea cu care s-a perfectat acest contract cu FMI si cu celelalte institutii finantatoare, dupa cum stim, prima transa, de cinci miliarde de euro, urmand sa intre in luna aprilie. Cred ca numai prin interventia "interesata" a corporatiilor financiare internationale s-a putut ajunge la aceasta performanta.
Reporter: La ce trebuie sa ne asteptam de la acest imprumut cu FMI?
Ionel Blanculescu: Nu trebuie sa ne asteptam la nicio minune de la acest acord, ci doar la cresterea ratei noastre de indatorare, atat ca tara, cat si ca individ.
Bugetul de stat care, de fapt, contabilizeaza si raspunde de rata interna si externa de indatorare, reprezinta o previziune, o estimare bazata pe un calcul de constructie bugetara care foloseste extrapolarea. Procedeul extrapolarii in aceasta perioada nu se mai poate folosi in mod eficient, avand in vedere aceasta criza unica ce ne afecteaza.
Scaderea economica de 4% in acest an, pe care ne-o prezice FMI-ul, va avea loc, poate va fi chiar mai acuta. Acest lucru presupune si o scadere a veniturilor bugetare in conditiile in care cheltuielile, probabil, vor ramane cel putin constante, daca nu vor creste. Deficitul de venituri bugetare va trebui compensat. Pentru necunoscatori, probabil, acest deficit va fi compensat din banii FMI, ceea ce este o greseala tehnica in intelegere. In realitate, deficitul se va acoperi tot cu bani imprumutati de pe pietele internationale deoarece acest tip de refinantare, mai putin controlabil de catre populatie sau chiar de media, reprezinta o "tentatie" prea mare pentru a renunta la ea. (Prietenii stiu de ce!)
Si prin banii FMI, si prin refinantarea de pe pietele internationale vom ajuta, in mare masura, tot pe cei mari si tari, iar noi ne vom alege cu datorii in plus care se vor regasi, ulterior, in taxe si impozite platite, bineinteles, de ficare dintre noi.
Este foarte interesant ca pe timp de criza s-a gasit un "buchet" de finantatori sa finanteze tarile "nevoiase" intr-un timp atat de scurt. De obicei, negocierea unui acord cu FMI dureaza mult mai mult decat a durat la noi.
In realitate, totul depaseste puterea noastra de actiune. La nivel global exista anumite relatii si alte realitati fata de cele pe care le percepem noi. Lucrurile sunt, de fapt, destul de simple. Marile decizii financiare se iau de catre oameni foare influenti, la intruniri tip "Balc", care ajuta doar anumite state, nu si Romania, care nu a fost, nu este si probabil ca nu va fi niciodata o prioritate. FMI este un organism international format din 185 de tari partenere. El este, de fapt, un instrument al marilor corporatii care il si controleaza. Printre acestea sunt si institutiile financiare care fie au pierdut, fie vor pierde, pe timpul actualei crizei, bani multi in Europa de Est si care si-au propus sa ii recupereze prin imprumuturile acordate unor tari precum Romania.
Reporter: Ce ar trebui facut in aceasta perioada pentru a ne proteja de criza?
Ionel Blanculescu: La nivel national, prioritatea, in aceasta perioada, o constituie reducerea aparatului si cheltuielilor administrative si, in special, reducerea coruptiei asociate licitatiilor publice. Inca nu am ajuns la apogeul crizei. Pe o scara de la 1 la 10, suntem undeva la nivelul 3, dupa parerea mea. In trimestrul patru al acestui an se va anunta recesiunea. Singurul lucru pe care Guvernul ar trebui sa il faca acum ar fi reajustarea infrastructurii industriale in contextul in care, probabil, criza va desfiinta intre 30 si 40% din aceasta infrastructura. Deoarece industria si serviciile, in special financiare, au fost croite pe o cerere de piata falsa, cu mult mai mare decat cea adevarata, mai mult de o treime din intreprinderi si banci probabil ca vor disparea.
In opinia mea, criza are mai multe aspecte pozitive decat negative. De fapt, ea reprezinta revenirea la normal.De exemplu, pretul unei garsoniere care inainte de criza era 100.000 - 130.000 de euro, va reveni, la finalul crizei, la 30.000 de euro, ceea ce cu totii cred ca il consideram normal. Consider ca in cativa ani 40% din infrastructura industriala, globala si nationala, vor disparea din cauza ca cererea de piata s-a construit pe dorinta, si nu pe putinta, si cel putin pentru o generatie ea nu va mai reveni. Este o restrangere pentru a ajunge din nou la o situatie normala.
Reporter: Ce efect vor avea, dupa parerea dumneavoastra, planurile anti-criza ale guvernelor?
Ionel Blanculescu: Planurile anticriza actuale actioneaza asupra consumului, ceea ce este o greseala, deoarece consumul este, de fapt, un efect. Nu poti sa actionezi asupra consumului, care este o gaura neagra, dupa parerea mea. Din Statele Unite si pana la noi se incearca crearea de locuri de munca in infrastructura. Dar ce inseamna de fapt acest lucru? Daca transfer personal din industria auto in constructia de drumuri, acesta va accepta? Eu nu cred. Asa ca, cei 40% din personalul care nu va mai avea un loc de munca in industrie in urma restrangerii activitatii, ar fi bine sa fie reorientati, dar tot in domeniul lor de activitate, pentru ca, probabil, altfel nu vor munci. Propunerea mea este de a incerca sa ii reorientam, prin cursuri de reconversie profesionala, de exemplu pe cei din industria auto catre zona de mecanizare a agriculturii, pentru ca exista o compatibilitate cu activitatea lor actuala.
As considera reajustarea infrastructurii industriale si financiare nationale la cote normale, acestea putand fi stabilite de catre economisti si decidenti responsabili, ca si reconversia profesionala, ca prioritate zero, in locul planurilor nationale anti-criza, pe care le pot defini ca fiind penibile, ridicole si hilare, aces¬tea actionand asupra efectului si nu a cauzei. In rest sa auzim numai de bine si sa supravietuim impreuna crizei.
Reporter: Va multumesc!  

Articol publicat pe site-ul Bursa On Line, 30.03.2009, interviu de Andreea Araboaei