TURNEUL ASIATIC AL LUI PONTA - QMAGAZINE.RO

Share this
Luni, 08/07/2013

Turneul asiatic al premierului Victor Ponta abia s-a încheiat. Polemicile generate de el însă abia au început. Evaluări contradictorii, precum „o catastrofă” sau „un început, după 10 ani de îngheţare”, coabitând.

Un măr al discordiei

Drumul Mătăsii a fost o „încercare” pentru toţi oficialii români care l-au străbătut de-a lungul timpului – o relaţie cu Asia Centrală şi China pusă parcă mereu sub semnul „re-setării” din cauza faptului că foarte puţine dintre aspectele discutate nu au trecut de la stadiul propunerilor înscrise pe hârtie la cel al realităţilor palpabile pe teren. În Asia Centrală şi China avem cele mai puţine rezultate. Este de văzut dacă de această dată, la nivelul executiv al administraţiei şi economiei, agenţiile specializate şi companiile româneşti vor reuşi să se mobilizeze într-un efort de durată care să ne ofere lucrul care ne-a lipsit până acum în această direcţie – materializarea.

De la Bucureşti, Preşedintele Traian Băsescu a evaluat turneul drept „catastrofal din punctul de vedere al imaginii şi al eficienţei” declarându-se nemulţumit de faptul că şeful Guvernului a plecat fără un mandat, deşi „o vizită de preşedinte sau premier se pregăteşte” dinainte (Digi24).

Reprezentanţii mediului de afaceri care au participat la acţiune au o altă părere. Primul lucru observat de aceştia a fost viziunea care a inspirat designul turneului. „Misiunea Primului Ministru Victor Ponta în Azerbaidjan, Kazahstan, Uzbekistan şi China marchează reorientarea României spre pieţe tradiţionale, refacerea punţilor de legătură cu aceste state, prietene ale României, la care se vor adăuga probabil în viitorul apropiat state ca Federaţia Rusă sau cele din zona Golfului Persic. O relaţie de parteneriat economic şi chiar strategic cu aceste state va putea readuce creşterea economică solidă în România, prosperitatea cetăţenilor acesteia. A subestima relaţia cu Federaţia Rusă şi celelalte state ex-CSI reprezintă, cu siguranţă, o greşeală fundamentală, calea sigură spre subdezvoltare economică, iar odiseea Nabucco reprezintă dovada cea mai concretă, pentru cei care înţeleg fenomenul geo-politic în profunzimea lui. Putem spune că misiunea în zona asiatică marchează un început, după 10 ani de îngheţare a relaţiilor cu această foarte importantă parte a lumii economice şi politice” a declarat pentru Q Magazine, Dan Ionel Blănculescu, în acest moment preşedinte al companiei Consultanţă şi Investigaţii. Tot el a continuat. În această regiune, se regăsesc în acest moment „vectorii” – state, companii – care vor ajuta România: „Socar/Azerbaidjan şi Kaz Munai Gaz/Kazahstan, giganţi mondiali energetici, cu ajutorul cărora o parte dintre ţările amintite îşi va materializa parteneriatul economic cu ţara noastră.

China va constitui pentru România vechiul prieten aliat, dovadă primirea primului ministru român, la cel mai înalt nivel, primul lider politic din această parte de Europă care a primit un asemenea onor din partea noii conduceri chineze, instalate în urmă cu trei luni. Prietenia se va putea manifesta prin influenţa pe care aceasta o are pe piaţa mondială, putând sprijini România să ajungă acolo unde ne dorim cu toţii, de unde valoarea adăugată economică să se poată întoarce ca profit în economia românească” a continuat Blănculescu. A fost un turneu care a răspuns unor obiective pe termen mediu şi lung: „Obiectivele României pe termen scurt le reprezintă operaţionalizarea Fondului de Investiţii creat de Kazahstan şi România, creşterea gradului de interconectare regională pe traseele energetice, astfel încât ţara noastră să-şi poată asigura exporturile de energie în viitorii ani, când va deveni unul dintre exportatorii importanţi energetici, totodată securitatea energetică, izolarea energetică fiind sigur calea spre pierderea acesteia, element ce trebuie evitat şi nu în cele din urmă resuscitarea petrochimiei româneşti, prin repunerea în funcţiune a sistemului integrat aflat în derivă la acest moment.

Operaţionalizarea extragerii gazelor naturale din şist şi din Marea Neagră reprezintă alte obiective energetice ale României, însă pe termen mediu” a mai spus Blănculescu pentru Q Magazine. În fine, în ce priveşte modul în care demersul a fost dus, există şi aici ceva de remarcat: „Totodată, momentul marchează naşterea din punct de vedere al politicii de vârf internaţionale a unui lider cu viziune strategică, primul ministru Victor Ponta, care probabil va domina ca influenţă în anii ce urmează regiunea Europei Centrale şi de Sud-Est, supoziţia şi prezumţia mea bazându-se pe participarea directă, în acest turneu, alături de domnia sa, prin receptarea modului în care a fost acceptat la cel mai înalt nivel şi nu spun tratat, ca o obligaţie diplomatică” a încheiat Blănculescu.

De la Caspică la Marea Chinei

La sfârşit de iunie – început de iulie, premierul Victor Ponta a plecat într-un turneu în care a refăcut aproape în întregime vechiul, şi totodată noul Drum al Mătăsii – Azerbaidjan, Kazahstan, Uzbekistan şi în final China. Un drum pe care l-au făcut şi alţi predecesori ai săi în trecutul nu foarte îndepărtat, ceea ce indică interesul crescut al României faţă de această zonă, care poate oferi răspunsuri la multe dintre problemele pe care ţara noastră le are în diferite domenii precum diversificarea furnizorilor de energie (gaze naturale), găsirea unor parteneri pentru proiecte industriale de anvergură şi, poate cel mai important, a unor pieţe pentru mărfurile româneşti. Fiecare dintre „opririle” făcute în drumul de la Marea Caspică la Marea Chinei s-a inserat în această logică. În Azerbaidjan s-a discutat despre AGRI dar şi despre Oltchim, în Kazahstan despre achiziţii de gaze naturale şi utilizarea infrastructurilor de transport la Marea Neagră ale României, în Uzbekistan despre dezvoltarea relaţiilor bilaterale şi cooperare în domeniul securităţii, în fine, în China, despre atragerea investiţiilor.

Azerbaidjan – dacă nu e Nabucco, poate va fi Oltchim

Vizita premierului Ponta în Azerbaidjan a venit la scurt timp după ce consorţiul internaţional care exploatează proiectul Shah Deniz a decis să nu aleagă Nabucco drept rută de transport către Europa a gazelor naturale extrase la Marea Caspică – o decizie care pune România în situaţia de a găsi, după ani de energie consumată, în speranţa găsirii unei soluţii la problema diversificării furnizorilor, o soluţie nouă, practic din nimic. Şi totuşi, întâlnirea Ponta – Aliyev s-a desfăşurat cu zâmbetul pe buze.

Lucrul nu trebuie să mire – Nabucco, deşi un proiect important, nu a fost niciodată singurul interes urmărit de România în relaţia cu Azerbaidjan. Este de punctat, aşadar, că Azerbaidjan este singura ţara din spaţiul ex-sovietic cu care România are relaţii la nivel de parteneriat strategic. Mai mult, chiar şi după căderea Nabucco, azerii rămân interesaţi de dezvoltarea AGRI – privind interconectarea sistemelor de transport de gaze naturale de la Marea Caspică în Europa, prin România.

Un proiect interesant dezvoltat de acum înainte ar putea fi şi Oltchim. Azerii de la SOCAR au fost la un moment dat, în 2009, interesaţi de preluarea companiei oltene, un gigant aflat acum în comă. Refuzaţi, s-au îndreptat spre o companie turcă. Propunerea premierului român a fost aceea de a integra producţiile celor două companii, aducându-i din nou pe azeri la Râmnicu Vâlcea. Oltchim este una dintre rănile deschise din economia românească – o companie cu un potenţial uriaş, care în loc să aibă profit este pe pierdere din pricina unei istorii recente vitrege.

Din Kazahstan cu dragoste – Kazmunaigaz vrea să se dezvolte în România

Dintre naţiunile central-asiatice cu kazahii avem cele mai dezvoltate legături – se poate spune, astfel, că în regiune, ei ne sunt partenerii cei mai importanţi. Cel mai îmbucurător este interesul lor pentru dezvoltarea proiectelor economice în ţara noastră. Astfel, după o primă „experienţă românească” cu Rompetrol, Kazmunaigaz, companie de stat, doreşte să realizeze şi alte investiţii. Printre rânduri, în propunerea lor se regăsesc şi elementele unui „plan B” după căderea proiectului Nabucco – achiziţia de gaze naturale din Kazahstan prin South Stream, la care România ar urma să se conecteze printr-un racord în Bulgaria, o opţiune care, din punct de vedere al obiectivului diversificării furnizorilor de energie, răspunde problemei de securitate energetică aproape la fel de bine ca Nabucco. Tot ca răspuns la problema suficienţei energetice, a venit şi propunerea de a cumpăra uraniu destinat centralei de la Cernavodă, care funcţionează în acest moment doar la o treime din potenţialul construit. De partea cealaltă, România a avansat părţii kazahe, invitaţia de a folosi mai mult facilităţile Oil Terminal Constanţa şi de a sprijini deschiderea unei linii aeriene directe Bucureşti – Astana pentru a facilita atât contactele de afaceri dintre antreprenorii din cele două ţări dar şi transportul de mărfuri în ambele direcţii.

În Uzbekistan, locul unde trebuia să fi venit de mult mai demult

„Cred că această vizită ar fi trebuit să aibă loc mult mai demult” au fost cuvintele cu care premierul Ponta a descris mai bine ca oricine motivaţia sosirii unui înalt oficial român în Uzbekistan, unde, ca şi în Azerbaidjan, vorbim de o premieră. Ţară independentă de aproape două decenii, cu resurse vaste şi cu o importantă poziţie strategică, Uzbekistan a reprezentat până acum practic o „pată albă” pe harta politică din mintea oficialilor români, un lucru care dă vizitei lui Victor Ponta dimensiunile unei „explorări”. Din fericire uzbecii cunosc mult mai multe lucruri despre ce poate oferi România în mod concret decât cunosc românii despre ţara lor. Astfel, pentru ei România este una dintre marile naţiuni „IT” ale lumii, care îi poate ajuta prin exportul de tehnologie să se racordeze la fluxurile globale. Uzbecii ar vrea, de asemenea, ca România, prin porturile sale de la Marea Neagră şi racordurile fluviale şi rutiere spre inima Europei să fie poarta de intrare pe continent a bumbacului lor. Oferă în schimb o piaţa capabilă să absoarbă multe dintre produsele româneşti.

China, vizită în El Dorado-ul economiei mondiale

China este cea mai atractivă zonă a economiei mondiale. Toată lumea vrea o parte din piaţa chineză – toţi marii producători sunt deja aici. Pe lângă ei au început să vină şi alţii mai mici, un exemplu ni l-ar da chiar vecinii bulgari. Este aşadar şi vremea românilor să intre în „aventura chineză”. În plan economic, traseul vizitei a trecut prin cele mai fierbinţi zone ale economiei chineze – regiunile din sud, precum Hong Kong şi Shenzen. Au avut loc întrevederi cu „guvernatorii” acestora, persoane cheie în structurile autonome care definesc administraţia chineză, cu un cuvânt greu de spus în ce priveşte dezvoltările economice transnaţionale. Nu au lipsit nici întâlnirile cu reprezentanţii unora dintre campionii internaţionali ai economiei chineze precum Huawei, ZTE sau China Nuclear Electric. În cadrul acestor întâlniri s-au discutat proiecte concrete cum ar fi construcţia de autostrăzi în România, a dezvoltării facilităţilor portuare de la Constanţa, a construirii canalului Siret-Bărăgan, dar şi extinderea cooperării în domeniul telecomunicaţiilor şi energiei – proiectele având nevoie în acest moment doar de impulsul politic.

Un parteneriat strategic cu China

Majoritatea analiştilor văd China o super-putere în devenire în anii ce vor urma, Imperiul de Mijloc adunând rând pe rând atu-urile care până de curând păreau accesibile doar Statelor Unite. În acest sens, propunerea premierului român, de a încheia un parteneriat strategic cu China, indică adaptarea României la condiţiile noului sistem internaţional multipolar pe cale de osificare după încetarea Războiului Rece. Acestui aspect i-a fost dedicată componenta politică a vizitei la Beijing, atinsă, în special, în cadrul întâlnirii cu preşedintele Xi Jinping. Cu ce va fi umplut acest parteneriat strategic rămâne încă de văzut. Deschiderea României faţă de China, pare a fi întâmpinată de o atitudine similară, calculul politic putând fi îmblânzit şi de o bună relaţie personală între Victor Ponta şi Xi Jinping aşa cum a lăsat să se înţeleagă ultimul că ar exista.

„Bine aţi venit, d-le premier Victor Ponta, în China. (…) Sunteţi primul dintre liderii din ţările Europei Centrale şi de Est cu care m-am întâlnit după ce am preluat funcţia de preşedinte al Chinei (…) Aţi venit personal pentru a participa la reuniune în fruntea unei delegaţii, fapt care dovedeşte importanţa deosebită acordată de Guvernul Român şi în special de dumneavoastră personal faţă de relaţiile chino-române şi în special pentru cooperarea dintre China, printre ţările din Europa Centrală şi de Est. Vă apreciez foarte mult în această privinţă! i s-a adresat preşedintele chinez premierului român, potrivit Gov.ro

http://qmagazine.ro/featured/turneul-asiatic-al-lui-ponta/