Un consultant roman ataca firmele din Big Four, pe care le acuza de "ipocrizie fiscala"

Share this
Duminica, 21/11/2010

Am petrecut cate 5 ani de-o parte si de alta a baricadei fiscale din Romania, atat ca ministru cu atributii de control in domeniul fiscal, cat si consultant financiar, pentru companiile clienti, pozitie in care ma aflu si astazi.
Experienta si expertiza dobandite in aceste calitati ma conduc la o prima concluzie, referitor la ceea ce se declama, insa mai important, la ceea ce se realizeaza astazi in sistemul fiscal romanesc si anume ca exista multa ipocrizie, am numit-o fiscala, din partea celor doua grupuri de interese: cei care impoziteaza si cei care sunt impozitati, impreuna cu consultantii fiscali care ii deservesc.
Sunt nume mari, "big four", "big seven" sau "big ten" si as putea continua, care acuza Guvernul, Autoritatea Fiscala a statului, ca nu reusesc sa colecteze venituri mai mari de 30% din PIB la bugetul consolidat, fata de alte state din UE, la care nivelul de 40-45% reprezinta regula si nu exceptia.
In acelasi timp, aceste mari nume de consultanti fiscali, companii renumite pe plan international si national, nu precupetesc niciun efort ca armatele proprii de specialisti sa ofere clientilor acestora, contra unor remuneratii pe masura, consultanta si asistenta in domeniul evitarii cat mai legale, insa cat mai profunde, a platii taxelor si impozitelor catre bugetul de stat.
In acest domeniu, tehnologia de cea mai inalta clasa si anume "transfer pricing" sau "preturi de transfer", ca forma suprema a marii evaziuni fiscale, produce ravagii la nivelul veniturilor la bugetul de stat.
De fapt, asistam la o lupta inegala: marile companii, consiliate de consultanti fiscali platiti "regeste" cu mii sau zeci de mii de euro pe luna, beneficiind in special de procedura "preturilor de transfer" , care include folosirea "paradisurilor fiscale", contra unui sistem de control fiscal demotivat, fara salarii decente si mai ales fara importantul "bonus de performanta", care sa-l energizeze in asa masura incat sa lupte curajos si eficient impotriva flagelului.
Abia din anul 2008, Autoritatea Fiscala Romana si-a stabilit modul de lupta impotriva procedeului de "transfer pricing". Era foarte tarziu, deja marile corporatii existente in Romania isi desavarsisera modelele de sustragere de la plata taxelor si impozitelor catre bugetul de stat, prin aceste modalitati.
Bugetul de stat pierde aprox. 5 miliarde de euro in urma aplicarii de catre marile companii a metodei "transfer pricing". Este dificil sa protejezi bugetul de stat de aplicarea acestei metode "de puritate 100%" pe piata marii evaziuni fiscale, atata timp cat obligatoriu sunt folosite zonele "offshore", asa cunoscutele "paradisuri fiscale".
Acestea sunt supapa permisa, la nivel mondial, de cei care declama democratia si libertatea ca forme supreme ale existentei umane, insa pe de alta parte asigura cadrul necesar, intangibil, de formare si acumulare de bani negri si, mai grav, de evazionare fiscala a unor bugete sarace, din state mai putin dezvoltate, in beneficiul corporatiilor transnationale, la randul lor fideli donori si sustinatori financiari pentru protectorii lor.
O a doua concluzie si ultima care se degaja, este ca statul nostru a 27-a roata la trailerul european, are sanse reduse sa lupte eficient impotriva acestei modalitati de evaziune fiscala, fara riscul de a deranja mai mult decat se permite, interesele marilor companii transnationale prezente si in Romania.
Asa ca ne vom complacea mai departe in ipocrizie fiscala, in a mima lupta impotriva marii evaziuni fiscale, de fapt continuand sa ramanem "in umbra" marilor interese corporatiste, care au acaparat spatiul economic romanesc, asa cum au facut-o pe toate coordonatele lumii.
Sau... daca decidem sa iesim din ipocrizie fiscala si atunci adoptam impozitarea cifrei de afaceri, asa cum o fac sau vor sa o faca vecinii nostri unguri, facand inutila folosirea metodelor de optimizare fiscala "de distrugere in masa" sau a "paradisurilor fiscale".

Ce este transfer pricing
"Transfer pricing" sau "preturile de transfer" sunt acele preturi practicate in tranzactiile dintre firmele membre ale aceluiasi grup sau cu actionari comuni, denumite companii afiliate.
Doua companii sunt afiliate daca una dintre companii participa direct sau indirect in conducerea, controlul sau capitalul celeilalte sau daca aceleasi persoane participa, direct sau indirect, in conducerea, controlul sau capitalul ambelor companii.
In legislatia nationala, o persoana fizica sau o persoana juridica este afiliata cu o persoana juridica daca detin direct sau indirect minim 25% din valoarea/numarul de titluri de participare sau din drepturile de vot ori daca controleaza in mod efectiv persoana juridica.
Scopul regimului "preturilor de transfer" este de a volatiliza baza impozabila in cadrul operatiunilor comerciale, printr-o contabilitate creativa, adica frauduloasa, prin micsorarea artificiala a profitului brut obtinut, astfel incat impozitul pe acest profit sa se apropie de zero, indiferent de profitabilitatea reala a operatiunii comerciale.
Procedura "preturilor de transfer" este posibila ca urmare a globalizarii operatiunilor economice, prin interpunerea in circuitul economic a zonelor offshore, in care de fapt se realizeaza cunoscutele "salturi" de pret.
Procedura se poate realiza atat in domeniul exporturilor, cat si in cel al importurilor.
In domeniul exporturilor, vanzarea produsului realizat in Romania se efectueaza catre o firma sau mai multe afiliate, aflate in zone offshore, firme satelit ale exportatorului, cu un pret modic, denumit pret intermediar, care nu include marja de profit, in zona offshore realizandu-se "saltul" cu marja de profit, care se impoziteaza modic, in paradisul fiscal respectiv fiind revandut catre destinatarul initial, la pretul normal de vanzare.
In sens invers, in domeniul importurilor, operatiunea interpune in circuitul comercial o firma sau mai multe afiliate, din zone offshore, care cresc costurile importatorului exact cu marja de profit care ar fi obtinuta in tara, aceasta impozitandu-se modic in zonele respective.
Pentru exemplificare la operatiuni de export:
Un produs, cu pret productie in Romania de 8.000 de euro, cu marja de profit de 2.000 de euro, este exportat nu cu 10.000 de euro cum ar fi normal, ci cu 8.050 de euro, in tara profitul brut obtinut fiind de 50 euro si nu de 2.000 euro. Impozitul pe profit platit in Romania va fi de 8 euro si nu de 320 euro, deci de 40 de ori mai putin.
Pentru exemplificare la operatiuni import:
Materii prime si materiale folosite pentru realizarea unui produs in Romania, se importa cu 9.950 de euro si nu cu 8.000 de euro, pretul real de la firma sau firmele afiliate, din zone offshore si nu direct de la furnizorul strain, iar produsul rezultat va fi comercializat pe piata cu 10.000 euro, diferenta de 50 euro fiind impozitata in Romania si nu de 2.000 de euro, in mod normal, 1.950 de euro ramanand in zona offshore, prin "incarcare" nejustificata a cheltuielilor companiei.
Bugetul de stat pierde sume enorme prin aplicarea de catre companii, in special cele mari, a procedurii de "transfer pricing".
Cea mai elocventa dovada o reprezinta ponderea profitului brut in cifra de afaceri totala, in cei mai profitabili ani din istoria Romaniei, ani de veritabil boom economic: in 2007, la o cifra de afaceri totala de 231,4 miliarde de euro a tuturor companiilor din Romania a fost inregistrat un profit brut de 5,6%, iar in 2008, la o cifra de afaceri totala de 260,13 miliarde de euro, un profit brut de 3,4%.
Numai in acesti doi ani, bugetul de stat a pierdut, in principal din cauza procedurii de "transfer pricing", prin impozitul pe profit, aprox. 5 miliarde euro/an, insa la acestea se adauga si alte pierderi, mult mai mari, legate de evazionarea celorlalte taxe si impozite, aferente operatiunilor comerciale retratate, printr-o contabilitate creativa, de intentie. Aceste pierderi sunt situate la valori de aprox. alte 10 miliarde de euro pe an, pierderea totala din evaziune fiscala ajungand la aproximativ 10-15 miliarde euro pe an.

Articol publicat in Ziarul Financiar, 21.11.2010