UN PROIECT DE ANVERGURA NATIONALA SI EUROPEANA, PE “DRUMUL GOLGOTEI” – ROSIA MONTANA

Share this
Duminica, 28/08/2011

Asistam de mai multe zile la o dezbatere aprinsa pe tema proiectului Rosia Montana.

Am luat la cunostinta de acest demers in urma cu mai mult timp, atunci cand doua mari personalitati ale lumii economice romanesti s-au raliat proiectului, sprijinind aceasta oportunitate pentru Romania.

Este vorba despre dl.prof.Ovidiu Nicolescu,profesor universitar la ASE, Presedintele Consiliului National al IMM, in opinia mea fondatorul managementului modern si stiintific in Romania,cea mai proeminenta personalitate a acestui domeniu-rege, cel menit sa dirijeze si sa conduca talente si resurse pentru obtinerea de valoare adaugata, care a si format pentru tara noastra si nu numai, manageri de exceptie, elite ale acestui exclusivist club, de conducatori de intreprinderi, de companii in general. De altfel, exigenta recunoscuta a dl.prof.Ovidiu Nicolescu, resimtita si  de mine, pe propria-mi piele, in examenele sustinute in fata domniei sale, valoarea si probitatea morala si profesionala, in formarea de manageri, pentru mine a constituit garantia suprema ca sprijinul sau pentru proiect nu are la baza decat convingerea si nimic altceva.

A doua personalitate o reprezinta dl. Bogdan Baltazar, bancher national si international de elita, profund cunoscator al valorii economice, acolo unde aceasta se regaseste.

Pentru mine, sprijinul celor doi pentru proiectul Rosia Montana, a constituit un motiv extrem de solid si suficient pentru a trece de indata, la acea vreme, la analiza lui din punct de vedere tehnic, economic si de oportunitate.

Au trecut cativa ani de la acel moment si iata ca astazi, in focul dezbaterilor aprinse, despre acest subiect, ma vad obligat sa prezint ratiunile mele, in ceea ce priveste fezabilitatea proiectului si necesitatea unei decizii de demarare a lui, dupa 14 ani de frane si birocratie romaneasca, caracteristica politicii din aceasta parte a lumii, ultima in toate clasamentele de eficienta si productivitate economica.

“Drumul Golgotei” incepe pentru proiectul Rosia Montana in anul 1997, cand sunt  investite primele sume de bani, de catre investitorul strain, pentru Programul de cercetare geologica, care a durat 7 ani, pana in anul 2004. In toata aceasta perioada s-au facut cercetari geologice temeinice, care au demonstrat ca zacamantul de aur din perimetrul aurifer Rosia Montana nu este de 23-30 tone, cat stabilise statul roman, cu mijloace rudimentare, post-comuniste, ci de 300 de tone. Pentru acest lucru au fost finantate si efectuate 1200 de foraje, la o adancime aproximativa de 300 de metri, fiecare foraj din 10 in 10 metri. Au fost extrase 50 de tone de minereu, sub forma de probe, trimise in Australia si evaluate de doua laboratoare independente, recunoscute mondial.

Pana in prezent, compania Rosia Montana Gold Corporation(RMGC)a investit 450 de milioane de USD in operatiunile premergatoare constructiei obiectivului, ceea ce demonstreaza, pe fondul celor 14 ani , de cand se afla in Romania, ca nu se incadreaza acelui tip de companie, care incearca sa dea o lovitura, “un tun” in limbaj de specialitate, dupa care sa dispara.

Pentru necunoscatori, in pamantul Rosiei Montana aurul nu exista sub forma de filon, el se extrage cu greutate din minereu, la 1 tona de minereu, de roca, extragandu-se numai 1,5 gr. aur. Si pentru mine, aceasta mica cantitate de 1,5 gr. aur, sa se extraga dintr-o tona de minereu a reprezentat o surpriza. Ma asteptam ca prin foraje sa se poata ajunge la filoane de aur, acesta putand fi extras in bucati mari, de kilograme sau chiar mai mult. Abia dupa ce am aflat acest aspect tehnic, am realizat cat de complex este procesul de productie, pentru extragerea aurului. Vor fi exploatate 4 cariere, Carnic, Cetate, Jig si Orlea, pe un perimetru de 900 km.patrati, terenul fiind si in prezent exploatare, rudimentara ce-i drept, cam cum vedem prin filmele cu exploatari aurifere de prin anii1800 si ceva.

Tot din punct de vedere tehnic, trebuie spus ca procesul tehnologic folosit este cel mai modern si sigur din lume, nu neaparat ca vorbim de Romania, ci pentru ca acum va fi implementat si intotdeauna se foloseste cea mai noua versiune, care este si cea mai avansata din punct de vedere tehnic.

Atat de mult hulita cianura nu este altceva decat o substanta care ajuta la separarea aurului din minereu, intr-o uzina special construita si nicidecum pe camp, amenintand viata faunei sau alte elemente de mediu, folosita in intreaga lume. Ea este apoi neutralizata, neexistand vreun pericol. Cuvantul cianura poate suna infricosator, insa daca va spun ca aceasta substanta se regaseste sub forma de cianide in sucul de cirese, cafea, fum de tigara, fructe de mare, sare, seminte de migdale, etc., probabil ca valentele acestuia nu mai sunt intr-atat de speriat. Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda ca doza maxima de compusi cu cianide in alimente sa fie de max.10 mg/kg. Daca de exemplu, cafeaua contine 6 mg/litru si fasolea 100 mg/kg, pentru separarea aurului din minereu, valoarea maxima de cianuri acceptate pentru proiectul Rosia Montana este de sub 4,5 mg/litru, in conditiile in care Directiva UE 2006/21/CE, transpusa in Romania prin HG 856/2008, prevede ca la descarcarea in iaz, maximul de cianura sa fie de 10 mg/litru. Si atunci, unde si care este pericolul invocat de opozantii proiectului, despre care o sa comentam putin mai incolo, in acest articol?

Poate ati ramas cu imaginea pestilor morti, in urma cu mai multi ani, dupa un accident cu cianuri, la o exploatare rudimentara, exploatata de stat. Nici atunci cianura nu a fost vinovata de catastrofa ecologica , ci incompetenta autoritatilor romane, care au neutralizat apa, care se deversase, ca urmare a topirii rapide a ghetii si zapezii de deasupra iazului, neandepartate cand trebuia, din lene si delasare, care continea si cianuri, rezultate din ciclul de productie, cu o substanta care a eliminat oxigenul din apa. Si au repetat aceasta greseala tehnica de doua ori, prin doua viituri induse si au continuat in acelasi sens si ungurii,la frontiera, omorand pestii, ca urmare a eliminarii oxigenului din apa.

Ati mai auzit de vreo ancheta, de vinovati, de cauzele reale ale mortii pestilor, care a ingrozit populatia? Nu, pentru ca altfel ar fi trebuit sa luam act de vinovatia autoritatilor de profil, romane si ungare, prin modul incompetent de reactie, prin care s-a facut un mai mare rau, insutit fata de o noninterventie, cianurile neomorand fiinte si anihilandu-se singure in cateva zile. “Au cazut la pace”, expresie din limbajul de specialitate al celor doua autoritati, la acel moment.

In alta ordine de idei, pentru a nu crede ca Romania, cu cele 300 de tone de aur, ce-ar putea fi extrase in 16 ani, cu o medie de 18 tone/an, reprezinta o exceptie, un caz aparte, trebuie spus ca la nivel mondial, astazi, productia de aur este de peste 2100 tone pe an, acest element pretios avand multiple aplicatii, pe langa bijuterii, in electronica, medicina, zboruri spatiale, servicii financiare, tezaurizare etc.De exemplu, aurul este vital pentru zborurile spatiale, asigurandu-le cosmonautilor protectia fata de radiatiile solare. In medie, pentru o singura nava se folosesc 35 de kg de aur, utilizate pentru fabricarea celulelor de combustibil, a foliilor protectoare, a contactelor electrice si chiar a vizoarelor de la costumele de astronaut.

Din punct de vedere economic, la o investitie straina directa de 2 miliarde de USD, la pretul de astazi al aurului, de 1800 USD/uncie (1 uncie = 31,1034 gr.), productia de aur vanduta ar ajunge la peste 15 miliarde USD. Aprox. 2,25 miliarde USD ar reprezenta cheltuieli cu bunuri, servicii si forta de munca, efectuate in cea mai mare parte in Romania, in perioada celor 27 de ani ai proiectului (2 ani constructia, 16 ani exploatarea, 9 ani inchiderea si reamenajarea/ecologizarea mediului).

Alte 4 miliarde USD ar reprezenta venituri la bugetul de stat, sub forma de impozite, taxe, redevente si dividende, aprox. 8 miliarde USD contributii cumulate la PIB ul romanesc.

Daca punem la socoteala si efectul de multiplicare, adica veniturile obtinute pe orizontala acestei industrii, unde vor opera suplimentar, numai gratie proiectului Rosia Montana, peste 1000 de companii, care vor castiga direct si indirect, atunci vom ajunge la un efect total de 56 la suta din valoarea proiectului. Cu un factor de multiplicare de 3,5 ori, Romania va putea sa castige, pe perioada desfasurarii proiectului, o suma de aprox. 20 miliarde USD, posibil si mai mult, functie de cotatia aurului si de cursul de schimb pentru USD.

Nu trebuie omisa din analiza, contributia proiectului la crearea de locuri de munca: 2300 de angajati, in faza de constructie a obiectivului, timp de 2 ani, apoi 880 de angajati, timp de 16 ani, in faza de exploatare si 9 ani, in faza de inchidere/reamenajare si ecologizare a mediului. Prin efectul de multiplicare, in acest sector vor fi create, in faza de exploatare de 16 ani, alte 3600 de locuri de munca

Vorbim despre o performanta pentru Romania. Nu ajunge decat sa o comparam cu o asa zisa performanta a statului roman, mai precis nonperformanta, acelasi stat care franeaza in prezent acest proiect, pentru a ne da seama de ridicolul situatiei in care ne aflam.Daca Rosia Montana  inseamna un castig, in 18 ani, de aprox. 20 miliarde USD, fara niciun efort din partea statului, nu acelasi lucru il putem spune despre creanta Romaniei asupra Irak, care din 1,7 miliarde de USD, in contextul chiar si a sprijinului militar romanesc, nu numai ca  nu recupereaza banii, ci i se dau jumatate din ei si aceasta, simbolic,  in 28 de ani.

Daca statul roman stie sa faca in acest mod afaceri, macar sa se abtina in a bloca proiectele performante.

Am spus-o de nenumarate ori, fara obtinerea de venituri suplimentare, numai din imprumuturi externe, statul roman, cu cetatenii acestuia, in special cei defavorizati, vor naufragia, in conditii destul de nefaste si destul de repede.

Am promis ca vom discuta si despre opozantii proiectului. Domni si doamne, cu tinute scrobite, care nu au nici in clin, nici in maneca, cu mineritul, cu ecologia adevarata, nu cu cea declamata, oameni fini, de Bucuresti, care nu-si murdaresc elegantele tinute in colbul Rosiei Montana, mai degraba pe la Bruxelles, insa toti au un numitor comun si anume apartenenta la un grup de interese financiare, guvernat de gurul mondial al speculatiilor cu aur si valute, cel care declara deunazi ca inainte de a fi un rechin investitional, fara scrupule a fost si om, mare generator de suferinta internationala, de pierderi financiare atat la nivelul oamenilor simpli, britanici, americani sau chiar romani fiind acestia, cat si la cel al statelor, bancilor sau altor institutii financiare, care au avut ghinionul sa se afle pe traiectoria lui.

Motivul? Simplu, financiar. Omul de care va vorbesc, sau poate ar trebui sa-l denumim mai departe rechin, nu este interesat in cresterea ofertei globale de aur, prin contributia Romaniei, avand in vedere ca pe spatiul de speculatie Europa, in timp ce aceasta produce cam 5 tone aur/an, Romania ar depasi 17 tone aur/an, dezechilibrand mult “echilibrul propriu creat”, care-l avantajeaza in operatiile speculatorii.

Armata de opozanti si prozeliti ai acestuia este amorsata la maruntisul gurului, in schimbul caruia fac eforturi demne de o cauza mai nobila, in scopul blocarii cat mai mult posibil a proiectului.

 

In concluzie, Guvernul Romaniei se afla in fata unei decizii majore, de punere in opera a unui proiect national, care va crea venituri importante la nivelul statului, companiilor, oamenilor acestei tari, comunitatii locale Rosia Montana, care va beneficia de aprox 300 de milioane de USD investitii in regiunea respectiva.

Acum va da proba responsabilitatii si maturitatii, chiar in conditii potrivnice, generate de opozantii acestuia, cea mai mare parte interesata financiar in acest demers anti-national, iar restul din motivele clasice, de ignoranta, adeptii, din comoditate a unui NU, in loc de DA.

Comentarii

Domnule Blanculescu, ... si

Domnule Blanculescu, ... si alti sustinatori ai proiectului Rosia Montana,

De ce nu se spune nimic ca interesul major nu este aurul, ci wolframul din subteran (care este mult mai pretios decit aurul)?!
Si apoi, nu prea cred ca filonul aurifer din zona este de numai 300 tone, asa cum se spune...
De ce trebuie sa ne vindem asa de ieftin?!

Domnule Blanculescu, Nu toti

Domnule Blanculescu,
Nu toti opozantii proiectului sunt "domni si doamne, cu tinute scrobite, care nu au nici in clin, nici in maneca, cu mineritul, cu ecologia adevarata". Unul dintre ei, de exemplu, s-a intors recent de pe Valea Ariesului, zona unde si-a petrecut o buna parte din copilarie. Isi mai amintea cum nu putea face baie sau pescui inainte de 90' datorita cianurii deversate de la Rosia Poienii sau Baia de Aries. Sa revina acum, la ani buni de la integrarea in UE, si sa observe ca la Campeni inca mai ajunge in Aries paraul infestat cu scurgerile de steril din lacurile ramase de pe urma Rosiei Poienii a fost prea mult pentru a mai crede in viabilitatea argumentelor dvs pentru Romania ... nu ca argumentele ar fi false ... doar ca cine mai poate avea incredere in capacitatea autoritatilor de a gestiona peste 20 de ani un baraj de steril de 120 m, cand ele nu sunt in stare sa amelioreze efectele fostelor exploatari! Avem vreo garantie ca nu se va transforma toata afacerea intrun "Mega Bechtel" cu repercusiuni iremediabile dpdv ecologic? Sau va ramane un peisaj dezolant precum cel de la Rosia Poienii (sunt convins ca stiti cum arata), numai ca de 20 de ori mai mare? Nu va trebuie decat sa mergeti sa vedeti cat succes a avut Gold Co. in ecologizarea acumularilor de steril aflate mai jos de Abrud. Nu as vrea sa par rautacios, dar v-as invita peste 20 de ani la o baie in Aries, atunci cand, nu-i asa, "cele mai avansate tehnologii" vor lasa in urma numai ape cristaline ... tehnologiile poate, helas, guvernantii nu inspira nicio incredere ca si vor urmari sa se intample asa!
Cu respect,

Rosia Montana

Imi face placere sa vad ca sunt oameni in Romania care sprijina implementarea proiectului "Rosia Montana" . Prelucrarea minereului aurifer in zona Muntilor Apuseni s-a facut pana in anul 2004 tot cu cianuri, nu consider ca cianurile neutralizate vor avea efect negativ asupra mediului.
Mult succes !
Dana.