VA CONTRAZIC DOMNULE GUVERNATOR MUGUR ISARESCU, CHIAR DACA O FAC PENTRU PRIMA DATA SI IMI ESTE GREU!

Share this
Marti, 06/09/2011

Am citit si eu, la fel ca multi altii, in presa financiara, o declaratie a Dvs, domnule Guvernator, in care precizati urmatoarele : « Lumea trece printr-o transformare deosebit de importanta. Ce se va intampla? Nu stiu. Si v-o spun clar, nu stiu ce se va intampla, cu toate ca circul in toate aceste cercuri in care se discuta si de viitorul omenirii si al bancilor centrale, nu stiu nici ei foarte clar unde se indreapta lumea. Nu cred in conspiratii, probabil ati aflat ca fac parte din nu stiu ce grupuri care pun la cale omenirea, ne adunam si ...astea sunt ... Dar sincer nu se intampla numai in Romania. Minti din astea bolnave si dominate de ideea conspiratiei mondiale exista peste tot.” (Ziarul Financiar).

Intr-adevar, lumea trece printr-o transformare deosebit de importanta. Nu pentru aceasta asertiune va contrazic, ci pentru ca afirmati, si nu sunteti singurul, a facut-o zilele trecute un alt presedinte de banca, de aceasta data mondiala, dl. Robert Zoellick, ca nimeni nu stie foarte clar unde se indreapta lumea.

Pentru ca suntem cu totii economisti, voi argumenta sper cat mai fundamentat, de ce cred eu ca se stie foarte clar spre ce se indreapta lumea:

  1. Doctrinar, lumea se indreapta spre normalitate, din punct de vedere al dezvoltarii economice, al consumului, care nu se va mai baza pe dorinta, ci pe putinta, in special de resurse bugetare - bani publici si al celorlalte fapte si acte economice reprobabile, dupa un derapaj de peste 30 de ani, de la firesc;
  1. Lacomia finantei mondiale, lupta corporativa fara scrupule dupa profit, cinismul economic global, vor primi in anii ce urmeaza nota de plata a victimelor produse de-a lungul si de-a latul omenirii, prin eliminarea din tablou a unor nume mari, ce pareau de neclintit pana deunazi. “Macelul” asupra bancilor, la care asistam din ce in ce mai mult in ultima perioada, pe bursele lumii, este numai precursorul la ceea ce va urma, aceste institutii financiare si toate surogatele ei, din lumea complexa a derivatelor sau altor “instrumente financiare de ucidere in masa”, urmand sa intre intr-o faza nemaintalnita pana in prezent de redefinire, reconfigurare, reajustare, ca sa folosesc  termeni eleganti;
  1. La nivelul clasei politice globale, vor interveni probabil cele mai profunde schimbari. Cum criza economica globala a fost generata de complicitatea acestei clase politice contemporane cu finanta mondiala, ceea ce nu a fost mai grav ca actiunea ei post criza, cu mult mai toxica, cu modul in care a decis sa reactioneze, prin recompensare cu bani publici, mii si mii de miliarde de euro sau dolari din banii munciti corect si greu de contribuabili, de oriunde ar fi fost acestia, a creatorilor dezastrului economic, in loc de aducerea lor in fata justitiei universale. Este de ajuns sa analizati modul in care si-au inceput « naufragierea fortata, chiar daca intr-un ritm mai lent decat ar merita-o », intr-un golf al neputintei si dezonoarei politice, cel mai puternic barbat de pe planeta, presedintele SUA, Barack Obama si cea mai puternica femeie din politica globala, cancelarul german Angela Merckel. Acestia au pierdut si continua sa piarda sufragiul cetatenilor simpli, care considera dezonoranta acoperirea gaurilor negre cu bani publici, americani sau europeni. Vor reprezenta probabil victimele de lux a modului in care liderii mondiali au decis sa intervina, pentru asa zisa limitare a efectelor crizei economice, produsa prin complicitatea lor insisi. Cazul Greciei, care se zbate in ghearele falimentului, dupa ce Germania a facut tot posibilul sa o sprijine in mod nemeritat cu sute de miliarde de euro, impotriva opiniei publice interne, mana intinsa a bancilor din aceasta tara la punga goala a bugetului de stat, reprezinta expresia neputintei, rea credintei si poate si a incompetentei la care faceam referire mai sus.
  1. La nivelul infrastructurii globale industriale, bancare, educationale, de servicii, etc va interveni, procesul fiind in derulare, adaptarea acesteia la un consum normal, sustenabil de resurse financiare reale si nu virtuale, imaginare, adica reducerea, din analizele mele cu aprox.40 %, tot ceea ce a fost construit pana in prezent pe dorinta, mai precis spus pe banii altora, chiar publici; (pentru cei mai putin adaptati la astfel de rationamente, voi da un exemplu pentru o mai buna intelegere a celor sustinute la acest punct: daca banii de care dispunem in prezent se bazeaza pe castigurile din activitatea noastra si nu pe imprumuturi bancare, pe care oricum nu le-am mai fi rambursat, inseamna ca daca dorim sa cumparam un autoturism, pe de o parte o s-o facem mai greu si mai putini dintre noi si pe de alta parte, vom achizitiona o masina mai ieftina, tot acest comportament, eu ii spun normal, urmand sa produca modificari pe orizontala si verticala activitatii economice, astfel: producatorii auto isi vor inchide anumite facilitati de productie, ceea ce se intampla astazi sub ochii nostri, unele banci sau compartimente ale acestora de asemenea, se vor inchide, nemaiavand obiectul muncii, proces aflat in plina desfasurare, universitatile nu vor mai pregati acelasi numar de ingineri sau bancheri, unele inchizandu-se, altele reducandu-si activitatea si tot asa mai departe si pentru toate domeniile vietii economice);
  1. Bugetele nationale nu vor mai servi scopurilor electoral-populiste, asa cum s-a intamplat inainte de criza, deoarece contribuabilului universal i s-a modificat radical comportamentul, daca pana mai ieri neinteresandu-l ce se intampla in zona bugetara, astazi fiind foarte implicat in ceea ce priveste modul de cheltuire a banului public, in conditii de austeritate, care-l afecteaza direct si dureros.

In concluzie, lumea se indreapta cu mare greutate si sincope spre normalitate, probabil incepand cu anul 2016 efectele benefice ale acestei reorientari fortate vor fi resimtite la nivelul omului simplu, oriunde s-ar afla acesta.

Si pentru ca am descifrat dilema Guvernatorului nostru si chiar a presedintelui Bancii Mondiale si pana la urma probabil, a multor oficiali, aflati la carma destinelor noastre, as incheia sustinerile proprii, spunand ca acest raspuns il cunoasteam din anul 2008.

Acesta este si motivul pentru care am decis sa-l public, dovada de mai jos, sper, sprijinindu-ma in a evita sa fiu considerat “viteaz dupa razboi”.

 

Mai jos va prezint cateva articole, sper convingatoare, din presa vremii:

Ionel Blanculescu : Criza va lovi dur economia reala

Jurnalul National, 31.10.2008

După criza caselor de economii din ’89 din SUA a fost creată o structură de recuperare a creanţelor. Statul american a alocat atunci 400 de miliarde de dolari. După falimentul Credit Lyonese statul francez a procedat la fel. În România, după falimentul Bancorex şi al Băncii Agricole, pe modelele american şi francez a fost creat AVAB.

Mecanismul de recuperare a creanţelor şi activelor neperformante se pune în mişcare pentru a localiza şi cauteriza crizele, indiferent de proporţia acestora. Specialiştii în managementul crizelor sunt acum la mare căutare.

Dan Constantin: D-le Blănculescu, sunteţi recunoscut în mediul economic românesc ca un specialist în restructurarea companiilor aflate în dificultăţi financiare, după o activitate laborioasă în funcţiile de director, director general şi preşedinte al AVAB, fosta Autoritate pentru Valorificarea Activelor Bancare. Cum comentaţi criza financiară internaţională prin prisma acestei poziţii?

Ionel Blănculescu: Într-adevăr, am gestionat timp de 4 ani un imens portofoliu de companii, peste 4.000, mare parte reprezentative pentru economia românească, aflate în dificultăţi financiare, cu datorii de peste 4 miliarde dolari, atât la bănci cu capital majoritar de stat, cât şi la bugetul statului. Am salvat prin restructurare corporativă peste 100 de companii din industrie şi agricultură, aceasta reprezentând pentru mine o mare satisfacţie profesională şi nu numai.

Cu privire la întrebarea dvs., aş prefera să nu mă refer la criza financiară în sine, elementele acesteia de structură fiind deja cunoscute, ci la consecinţele ei.

După cum era previzionat, într-un timp foarte scurt, criza financiară s-a transferat în economia reală, atingând inclusiv economia României. Suntem într-un moment, pe o scală a gravităţii acestui transfer de la 1-10, la 2, adică altfel spus ne aflăm la începutul degradării activităţii economice, efectele cele mai vizibile urmând probabil să fie evidente în lunile următoare şi de ce nu, în anii următori.

Şi ce este de făcut în aceste circumstanţe?

În orice perioadă economică grea, firmele puternice, cu management competitiv supravieţuiesc, separându-se de cele din zona empirică, care falimentează de cele mai multe ori. Companiile care resimt efectele crizei economice sunt obligate să se restructureze, adaptându-se la noile realităţi. De fapt, intervine un gen de selecţie nu chiar naturală, ci mai degrabă impusă, la nivelul firmelor în activitate.

Compania “CONSULTANŢĂ ŞI INVESTIGAŢII FINANCIARE” a creat de curând o structură specializată în restructurarea corporativă. Explicaţi-ne despre ce este vorba. Compania pe care o conduc este prin excelenţă o companie de litigii, gestionând cu succes peste 1,5 miliarde euro – valoarea litigiilor pe care le instrumentează. Am creat de curând o structură specializată în restructurarea corporativă care are ca obiectiv “salvarea companiilor aflate în impas şi revigorarea afacerilor cu situaţii financiare dificile”. Efectiv, unei companii căreia începe să i se degradeze situaţia financiară i se aplică un algoritm similar unei persoane bolnave, care se adresează unui medic, şi anume: diagnosticare economico-financiară şi legală, analiză SWOT, care furnizează, în baza simptomelor existente, cauzele dificultăţilor financiare. O dată diagnosticul stabilit, se prescrie un tratament, cu soluţii menite să redreseze situaţia companiei. Se restructurează compania, extirpându-se acele centre de cost şi în general părţi din firmă care produc pierderi, izolându-se centrele de profit, astfel încât acestea să nu fie atinse de neperformanţă.

Din această operaţie poate să rezulte o companie mai mică, însă curată, puternică şi adaptată la noile realităţi. Fără acest tratament, compania intră în faza de metastază, în sens peiorativ, de faliment, în sens strict economic.

Dacă situaţia o impune şi se cam întâmplă acest lucru, ne ocupăm şi de transfuzii, adică de finanţări necesare continuării activităţii.

Cerinţa pusă însă de finanţator este aceea ca restructurarea să se fi produs, astfel încât banii să nu intre într-o “gaură neagră”, iar noi reprezentăm garanţia că tratamentul îşi produce efectele benefice asupra afacerii. Finalizăm complexa operaţie prin evaluarea post-restructurare, pentru a ne asigura că activitatea firmei se află pe drumul cel bun şi că tratamentul prescris şi aplicat şi-a atins obiectivul. De altfel, am creat şi un site specializat www.dificultatifinanciare.ro, unde companiile pot accesa serviciile acestei structuri, în care se regăsesc şi activează personalităţi ale economiei româneşti.

Consideraţi că firmele din România se vor confrunta cu efectele crizei financiare mondiale?

Deja acest lucru se întâmplă. În ultima perioadă suntem contactaţi, în medie, de 3 companii pe zi cu situaţii financiare în degradare, solicitându-ni-se asistenţa în domeniu. Apreciez că firmele din România vor resimţi efectele transferului crizei financiare în economia reală în maximum 5 luni, anul 2009 fiind foarte greu din acest punct de vedere. Suntem pregătiţi să ne confruntăm cu acest flagel, asigurându-le companiilor care ne vor solicita serviciile specializate, garanţia salvării, chiar dacă acestea se vor redimensiona şi redefini.

Cat ne va costa salvarea noastra

Business Magazin, 03.03.2009

“In esenta, planurile anticriza, de la cel al presedintelui Obama la cel al premierului Boc, mizeaza pe incurajarea consumului si pe relansarea creditarii, ceea ce este gresit, in opinia mea”, spune Ionel Blanculescu, apreciind ca in urma crizei, consumul se va reduce cu 30-40% si nu va mai reveni niciodata la nivelurile dinainte, din anii 2005-2006. “Nu ma poti forta sa mananc daca nu-mi mai e foame”, afirma el, vrand sa sugereze astfel ca incercarea de a stimula consumul e sortita esecului intr-o perioada cand cererea pe plan global revine la o dimensiune mai realista decat cea pe care i-au aratat-o consumatorului banii ieftini si la discretie oferiti de banci in ultimul deceniu. Din punctul de vedere al lui Blanculescu, nu trebuie asteptat un sfarsit rapid al crizei (pe o scara de la 1 la 10, crede el, ne-am afla acum undeva la nivelul 3), iar perioada actuala ar trebui folosita pentru o remodelare a infrastructurii de productie, care va trebui corelata cu alte obiceiuri de consum, mai modeste, mai putin cheltuitoare de resurse.

Ionel Blanculescu, fostul sef AVAB: Sfarsitul efectiv al crizei va veni abia peste cinci ani

Bursa On Line, 19.01.2010

Fostul şef al Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB) şi ministru al controlului şi al sănătăţii, Ionel Blănculescu, spune că sfârşitul crizei financiare nu reprezintă o întoarcere la situaţia din 2008, ci o revenire la normalitate.

"Sfârşitul crizei financiare nu poa-te să survină mai devreme de cinci ani, în condiţiile în care, în prezent, infrastrustructura mondială (n.r. principalele sectoare economice şi sociale) s-a redus cu numai 20-30%, încă sub aşteptările specialiştilor, care văd o scădere de 40%", ne-a explicat domnia sa, care, asemenea laureatului premiului Nobel Joseph Stiglitz, consideră că este nevoie de o reconfigurare a sistemelor financiare pentru a împiedica o recidivă a crizei actuale.

Potrivit fostului şef AVAB, nucleul "dur" al crizei se va termina abia în 2012, urmând că până în 2015 să asistăm la "metamorfozarea" crizei, respectiv diverse replici ale crizei.

"Anul 2009 a fost un an pierdut, pentru că liderii mondiali, în loc să extirpe tumoarea financiară care s-a dezvoltat în organismul economic mondial, au alimentat-o cu infuzii de capital", consideră Ionel Blănculescu, precizând că, din cauza injecţiilor de resurse financiare din 2009, tot atunci s-au pus bazele unei noi crize, cea a sumelor îndatorate, care va surveni în viitorul nu foarte îndepărtat.

Şi şeful Fondului Monetar Internaţional (FMI), Dominique Strauss-Kahn, a declarat recent că există pericolul de reintrare în recesiune pentru ţările care vor renunţa prea repede la măsurile anti-criză.

"Relansarea economică începe numai atunci când companiile şi băncile şi-au curăţat portofoliile de active toxice, care au rămas până în prezent încă necunoscute autorităţilor în multe părţi ale lumii", a subliniat Strauss-Kahn.

În acest context, domnul Blănculescu este de părere că anul 2010 este un an "de supravieţuire", în condiţiile în care Fiscul a întărit supravegherea, iar companiile vor avea de suferit deoarece nu vor mai fi finanţate şi parteneriatul public privat nu mai funcţionează. Cel mai important aspect, în contextul crizei, ar fi fost existenţa unui parteneriat public privat, în opinia domnului Blănculescu, deoarece este singurul motor de dezvoltare, şi de asemenea partea de achiziţii publice, care ar trebui sa funcţioneze mai bine, deoa-rece rulează tranzacţii de miliarde de euro.

"În 2010 scapă cine poate, va fi clar anul supravieţuirii pentru multe companii, pentru că nu vor mai exista banii de investiţii", a completat fostul şef AVAB, care este de părere că gradul de îndatorare al ţării noastre va creşte mult anul acesta.

Ce soluţii vede Ionel Blănculescu pentru ieşirea din criză

-         Redimensionarea sistemului economic de stat şi privat la nivelul cererii (n.r. consumul actual), printr-o reducere de până la 40% a acestora, în concordanţă cu noul nivel de cerere adaptat la normalitate, mult sub cel artificial din anii de dinainte de criză. Ce înseamnă asta - reduceri în aparatul de stat, închideri de companii neprofitabile sau de părţi din companii care nu mai au reprezentare în economia reală. "Oricum acest lucru se va întâmpla cu sau fără voinţa noastră, asistând în fiecare zi la diverse anunţuri de reduceri, a completat domnul Blănculescu.

-         Reconversia profesională a forţei de muncă disponibilizată din sectoarele de stat şi cele private, astfel încât aceasta să devină eficientă în noua realitate economică pe care o trăim

"Fundamental pentru etapa în care ne aflăm este să înţelegem ce înseamnă sfârşitul crizei, ca şi definiţie. Până nu vom definii cum trebuie acest concept, vom rămâne actorii unei mari farse", a conchis domnul Blănculescu.

Ionel Blănculescu: Criza economică va mai dura cinci ani

Puterea, 15.08.2010

Criza economică nu va dispărea până în 2015, dar, paradoxal, România ar putea traversa perioada care urmează mult mai confortabil dacă guvernanţii ar lua o serie de măsuri simple, cu impact imediat şi dacă nu ar mai încerca să se ingereze în mediul economic. Aceasta este opinia analistului financiar Ionel Blănculescu, fost preşedinte al Autorităţii pentru Administrarea Activelor Bancare şi fost ministru al controlului în guvernarea PSD. Blănculescu afirmă că şi în actualele condiţii de criză, economia României se mişcă destul de bine şi ar putea depăşi cu succes momentul critic în care se află dacă Guvernul nu ar interveni cu măsuri brutale care înăbuşă orice încercare de relansare.

- Care este starea economiei româneşti în acest moment? Mai poate fi salvat ceva?

I.B: Fundamental vorbind, economia României nu o duce atât de dificil pe cât pare. Problema e aceea că, aparent, există două economii: una reală şi una teoretică, fabricată, cu care operează guvernanţii. În economia reală, 80% din capitalul total al firmelor îl reprezintă capitalul străin. Aceste firme îşi continuă activitatea în mod normal, pentru că sunt conectate la economia globală, în timp ce economia teoretică pare lovită fatal. Că economia României nu o duce atât de rău o demonstrează cifrele: în 2007, cifra de afaceri a României a fost de 234 miliarde de euro, iar în 2008, an de „boom” economic, de 260 miliarde de euro, la un produs intern brut mediu de 130 miliarde de euro. Dacă statul nu ar interveni brutal în economie şi ar lăsa piaţa liberă, aceasta s-ar autoregla cu siguranţă. Din păcate, sistemul actual de guvernare poate îngropa economia.

 - Când va ieşi România din criza economică?

I.B.: România va ieşi din criză atunci când lumea va ieşi din criză. Şi, în opinia mea, criza mondială va înceta în momentul în care 40% din actuala infrastructură va dispărea. În acest moment, s-a ajuns la o reducere de 20-25% a activelor mondiale. În România, criza va  avea două etape: prima se derulează între 2009 şi 2012 şi reprezintă „nucleul dur” al acesteia, iar cea de-a doua se va desfăşura în intervalul 2012-2015, când criza se va metamorfoza în alte stări. Urmează situaţii dramatice pentru bugetul de stat. De exemplu, 2012 şi 2013 vor fi ani de vârf pentru plata datoriei externe către FMI. Va trebui să rambursăm numai către FMI circa 5,4 miliarde de euro pe an, la care se vor adăuga alte plăţi scadente. Bugetul va fi stors ca o cârpă la momentul respectiv.

În mod paradoxal, situaţia din România s-ar putea rezolva foarte simplu, în condiţiile în care combaterea evaziunii fiscale ar deveni o prioritate naţională. Dacă s-ar insista pentru reducerea semnificativă a acesteia, s-ar putea aduce în plus 10-15 miliarde de euro pe an la bugetul de stat. Pentru asta însă, Garda Financiară ar trebui să devină o instituţie independentă.   

- Cât de eficiente sunt măsurile anticriză puse în practică de Guvern până la acest moment?

I.B.: S-a acţionat total greşit, şi acesta este motivul pentru care România nu iese din criză. Toate planurile anticriză anunţate sunt eronate. Asistăm de fapt la un experiment făcut în economia teoretică, virtuală, cea cu care operează guvernanţii. Executivul a ales să meargă pe creşterea fiscalităţii, o măsură antieconomică şi în condiţii normale, dar mai ales pe timp de criză... Majorarea TVA reprezintă deja o lovitură fatală pentru economie, fiind o măsură total greşită, pentru că va afecta consumul şi va determina o creştere masivă a evaziunii fiscale, care era oricum la un nivel foarte mare. Cota de TVA trebuie readusă la 19%, iar la produsele de bază trebuie scăzută la 5%, aşa cum este în majoritatea ţărilor europene. „Îngrijorarea” afişată de unii miniştri care spun că preţurile nu vor scădea dacă TVA revine la 19% este falsă. Piaţa întotdeauna reglează preţurile, iar acestea cu siguranţă vor da înapoi. Şi până la urmă, orice scădere de fiscalitate va duce la creşterea veniturilor bugetare. 

Ce măsuri ar trebui să ia Guvernul pentru a ajuta economia să iasă din criză?

I.B.: În primul rând, Guvernul nu ar trebui să vorbească despre salvarea economiei şi nici să se ingereze în mediul economic! Este incorect! Guvernanţii ar trebui să vorbească, în primul rând, despre restructurarea entităţilor de stat care merg prost pentru că sunt supercăpuşate. O altă măsură strict necesară trebuie să fie aceea de restrângere a sistemului bugetar, începând cu plafonarea, prin lege, a câştigurilor angajaţilor cu funcţii de conducere la maximum 7.000 de euro lunar, faţă de 20.000-30.000 de euro în prezent. Apoi, trebuie tăiate la sânge cheltuielile bugetare. Impozitul minim trebuie înlocuit cu cel forfetar şi trebuie iniţiată o lege corectă a parteneriatului public-privat. Spun asta pentru că actuala lege este total inoperantă, întrucât nu stabileşte adevăratele coordonate pentru intrarea statului în afaceri. Legea trebuie să stipuleze modul în care statul poate desemna companiile cu care participă la un proiect public-privat. O lege bună a parteneriatului public-privat ar aduce investiţii importante în România, s-ar da drumul la afaceri extraordinare.  

Pe de altă parte, este absolut necesară o restructurare totală a sistemului de achiziţii publice, pentru care se alocă anual între 12 şi 15 miliarde de euro. Aici se pierd foarte multe oportunităţi şi bani şi, mai important, se distruge imaginea externă a României din cauza modului dezastruos în care se derulează licitaţiile. În plus, nu există un sistem de monitorizare a acestor licitaţii, întrucât activitatea ANRMAP, singura instituţie a statului implicată, este practic inexistentă, întrucât nu poate da decizii pe litera legii. Altfel spus, ANRMAP este o instituţie inutilă. Ce să mai vorbim despre Consiliul de Soluţionare a Contestaţiilor, care a dovedit de nenumărate ori că acţionează în mod clientelar, favorizând când pe unii, când pe alţii, şi astfel căzând în sarcina instanţelor de recurs, adică a Curţilor de Ape, sarcina soluţionării reale a licitaţiilor contestate?

O altă măsură obligatorie în actualul context regional, când state vecine precum Ungaria şi Bulgaria reduc impozitele pentru a atrage investiţii şi forţă de muncă, este păstrarea cotei unice de impozitare la 16% sau chiar scăderea ei la 10%. În România însă, Guvernul a optat pentru creşterea fiscalităţii şi „penalizarea” firmelor care fac performanţă, astfel că nu e de mirare că în prezent sute de firme româneşti se înregistrează în ţări vecine unde impozitele sunt mult mai mici, nemaivorbind de alte zone din lume, acolo unde relocarea companiilor este permanentă. Nu în ultimul rând, trebuie scăzută fiscalitatea pe forţa de muncă.

În ceea ce priveşte impozitarea pensiilor, acest lucru se poate face, dar trebuie să existe totuşi un nivel minim neimpozabil la pensiile sub 1.000 de lei. Totodată, cred că impozitarea pensiilor între 1.000 şi mod diferenţiat la crearea veniturilor statului din impozitele pe salarii sau din impozitele pe profit plătite de companii?

Soluţia salvatoare pentru combaterea crizei economico-financiare mondiale şi, implicit, a celei proprie, naţionale, care afectează economia României, o reprezintă o disciplină financiară fermă, cu rezultate concrete în combaterea evaziunii fiscale, pe fondul scăderii obligatorii a fiscalităţii şi în contextul respectului necesar acordat de către Guvern mediului economic.

Ionel Blanculescu avertizeaza ca avem o tara fracturata

Bursa On Line, 19.11.2010

 

Previziunile lui Ionel Blănculescu de la începutul crizei:

"Economia ţării noastre va fi zdruncinată dur de criza economică", ce urma să lovească Romania, odata cu începutul anului 2009"(octombrie 2008);

"Planurile anticriză de la Obama la Boc sunt greşite, fiind sortite eşecului"(ianuarie 2009);
"Actuala criză economică se va finaliza atunci când infrastructura mondiala, respectiv naţională, industrială, de servicii, bancară, educaţională etc. se va reduce cu 30 - 40%, fiind construită pe baze nesustenabile, pe consum nesusţinut de resurse din venituri. Abia atunci vom reveni la normal"(ianuarie 2009);

"FMI este un rău necesar, în condiţiile precarităţii, empirismului şi primitivismului sistemului bugetar românesc"(mai 2009);

"Începând din anul 2011, Bruxelles va deveni al doilea FMI, în bazele noilor principii de guvernanţă economică în UE" (octombrie 2010).